Arhiva etichetelor: jucarii

Jucării, jucării…

Share

Cătălinei mele îi plac jucăriile… Dar cărui copil să nu-i placă să primească jucării? Oricâte ar avea, nu se satură niciodată să adauge mereu alta şi alta colecţiei impresionante pe care o are.

Zeci de pluşuri, păpuşi cu păr blond, brun ori roz, căluţi sclipitori înhămaţi la adevărate caleşti în miniatură, piese mici bune de îmbinat, căsuţă pentru micile figurine-păpuşi, toate ocupă un loc impresionant în casa noastră şi, cu toate că micuţa Cătălina se joacă în fiecare zi cu ele şi le poartă o deosebită grijă, cunoscându-i fiecăreia locul şi rostul, ea nu pidedeşte a întreba pe oricine o vizitează a-l întreba „Tu ce jucărie mi-ai adus?”. E cunoscută în rândul prietenilor noştri ca mare amatoare de primit, colecţionat şi iubit jucării, aşa că este aprovizionată constant.

Mai nou, Cătălina mea, care are cinci ani, e pasionată de maşinuţe. Dar nu orice fel de maşinuţe, ci cu telecomandă, cărora să le fie ea veritabil îndrumător al roţilor prin curtea bună de explorat. Iar voi, părinţi de băieţi, cunoaşteţi că orice maşinuţă cu telecomandă nu-i tocmai uşor de achiziţionat, căci preţul este destul de piperat… Dar când prinţesa mamei se roagă cu ochi umezi de nerăbdare să aibe şi ea o maşinuţă teleghidată, cum să poţi refuza? Am început marea căutare! Magazinele-s pline, da, cu maşinuţe cu telecomandă, chiar şi mai ieftine, dar ce să mă fac cu calitatea lor, că o singură tură prin curte şi dusă ar fi noua jucărie, iar să cumpăr mereu alta şi alta nu prea m-aş vrea? Am întrebat pe mămicile de pe un forum unde să găsesc maşinuţe de calitate, dar ieftine şi, astfel, am găsit răspunsul salvator: pe www.depozit-online.ro! Jucăriile de acolo au un preţ super rezonabil, iar noua preocupare de vreo săptămănă încoace a Cătălinei spune că şi calitatea este foarte bună. Aceasta este preocuparea:

jucării

Pe site este descrisă astfel:

„Fascinat de masini!

Aceste masini care merg cu mare viteză și putere sunt întotdeauna preferatele copiilor. Surprinde-ţi copilul cumpărând această maşină cu control la distanță. Maşina este construită din material plastic de înaltă calitate pentru o durabilitate maximă. LED-uri luminoase. Copilul dvs. poate controla această mașină în direcții diferite, cu ușurință cu ajutorul telecomenzii. Atât băieți cât și fete se vor bucura de joc cu aceasta maşină uimitoare. Aceasta maşină jucărie reală în combinaţie cu stilul său atrăgător va încânta cu siguranţă micuţului tău.”

Pe mine m-a convins! Pardon, pe Cătălina!!!

Uf! Dar acum vrea un… elicopter!

elicopter

Share

Mărturisirile unui bebeluș

Share

Mă cheamă Mihnea și am opt luni. Încă nu știu să vorbesc folosind cuvinte cum fac oamenii mari, dar știu bine să transmit ce vreau. Mama zice că am personalitate. Gânguresc și arunc o privirea asupra obiectelor ce mă atrag și nici una, nici două, mama execută comanda mea. Să vezi mișcare în jurul meu când încep să plâng din toți rărunchii! Am văzut eu slăbiciunea lor!… De curând mama îmi dă voie să stau singur-singurel în șezut. Atâta grijă din partea mamei! Parcă n-ar ști că încă de acum două luni mușchii îți sunt suficienți de puternici ca să-mi susțină greutatea corpului… Dar așa e mama. Mă iubește ca pe ochii ei din cap (așa îmi spune deseori!) și nu o condamn. Doar sunt o drăgălășenie de bebeluș!

Ce bine este în brațele mamei! Aș sta cât e ziulica de lungă lipit de pieptul ei. Când mă așează în pătuțul meu, știu ce am de făcut: profit de slăbiciunea lor, a părinților mei, legată de plânsetele mele. Recunosc, uite, mă mai prefac, dar ce să fac? Înțelegeți-mi vârsta! Toți ați fost la fel la opt luni, dar nu vă mai aduceți voi aminte. Mama era centrul universului vostru. Abia în ultimul timp, să fie vreo lună de când îmi mai găsesc și eu o preocupare în afara brațelor mamei. Îmi plăcea când mă așeza frumos în căruț și mă plimba prin parc. Ce plăcere să privesc în juru-mi! Mai apărea în decor câte-o față necunoscută, dar mă schimonoseam un pic și-mi dădea iute pace. Toate bune și frumoase la plimbare. Continuarea

Share

Timp de joacă în casă

Share

Vezi bine cât se plictisește. Se uită cu jind prin geamul ferestrei la leagănul din curte, ștergând când și când cu dosul mânecii condensul pe care respirația lui îl transformă pe geamul rece în motiv nou de joacă. Trasează cu degetul ce-i trece prin cap, un soare mare, un copac cu flori, un tobogan și o silueta a unui copil supradimensionat. El e copilul, centrul fericirii și al bunei dispoziții ce i-o dădea joaca în curte, astă-vară. Acum e toamnă. E o toamnă mohorâtă, rece, care-l ține în casă. Și nu-i place, vezi bine. Șterge și peisajul cu tobogan și copil în primăvară. S-a plictisit și de desenat cu degetul pe geamuri… Continuarea

Share