Arhiva etichetelor: copilărie

Iar despre copilărie și Cea mai mare oră de sport

Share

- Hai, lasă-mă, lasă-mă, taică, pe drum, că-ți spun o poezie pe care ne-a zis-o doamna!

Acestea erau cuvintele cu care încercam seară de seară, cât era vara de lungă, să-i înduplec îndărătnicirea bunicului de a ne lăsa pe mine și pe sora mea la joacă, pe ulițele satului unde, copii de-o șchioapă, deopotrivă nouă, ne așteptau nerăbdători pentru a le întregi noi jocul. Și bunul nostru, după ce asculta docil versurile recitate de noi pe nerăsuflate, ne dădea drumul pe poartă.

Desenul animat de la 7, singurul și cel mai dorit din zi, era temă bună de dezbătut pentru câteva minute, pentru a ne redistribui, ca niște regizori pricepuți, noi și noi roluri. Eu era Sailor Marte, sora mea Sailor Jupiter, micuțele fetițe din vecini erau alte și alte „Sailor” puse cu toate în slujba Binelui, salvându-i pe băieții satului din ghearele nu-știu-cui dragon înfricoșător. Alergam, singura grijă fiindu-ne aceea de a nu avea timp berechet să ne jucăm împreună, aceea că soarele se va piti încet-încet în spatele dealului, trimițându-i pe părinți ori pe bunici să ne ia cu forța din mijlocul drumului, locul nostru de joacă.

Mai mici și mai mari, copiii satului de acum 25 de ani, numeroși și puși pe șagă, se adunau să joace cu o minge adunată din vreo curte „Măgărușul”, „Rațele și vânătorii”, apoi „Țurca” și, când, într-un târziu jocul ne lăsa fără vlagă, continuam cu altele, precum „Flori, filme sau băieți”, „Omul negru”, „Mijita”.

copii se joacaMă uit acum la fiica  mea, micuță de patru ani… Ulița este aceeași, dar goală de copii. Nu are parteneri de vârsta ei, pentru a se juca, nici în stânga, nici în dreapta, printre vecini. Încerc să-i umplu timpul cu activități mai mult statice, dar nevoia ei firească de mișcare își spune cuvântul când mi-e lumea mai dragă. Mă cheamă la joc cu ea, iar eu, vrând-nevrând trebuie să-i fac pe plac. Îmi doresc să aibă o copilărie de care să-și aducă aminte ca fiind una fericită, așa cum mi-o amintesc eu pe a mea. N-are tableta și alte gadget-uri pe care, cu oroare, le-am descoperit în arsenalul de petrecere a timpului al copiilor unor buni amici. Nu, nu așa! Nu se face să răpim copiilor noștri niște ani care nouă ne-au fost de sinceră bucurie!

M-am bucurat să aflu că sâmbătă, 11 iulie, în Brașov, în Piața Sfatului se organizează Cea mai mare oră de sportdespre care v-am mai pomenit într-un articol anterior. Suntem invitați cu toții ca timp de 12 ore, de la 9 dimineața și până la 9 seara să ne mișcăm alături de antrenori de fitness din țară si din străinatate, antrenori care vor întreține atmosfera să fie una de bună dispoziție.

Miscarea-Face-Bine-Brasov-2015-POSTER-v6Veți avea acces gratuit la multe activități și clase sportive:

Kangoo Jumps cu Ildiko Dosa
Rebound AAS cu Dana Boros
Khai Bo cu Adrian Borozan (Fitness Scandinavia)
Functional Training cu Cristina Androne și Ana Maria Guther (Fitness Scandinavia)
Steel Combat cu Fernando Gorini
Steel Tonic cu Fernando Gorini
Zumba cu Marius Grancea și Mihaela Opria
Onekor cu Mihaela și Marius

În paralel vor fi următoarele zone de sport, pe toată durata zilei:

Boot Camp Romania (Ultimate Workout) – exerciții inspirate din antrenamentele de tip militar
Real Ryder (20 de biciclete staționare) – înscrieri la Marius Grancea
Gravity (5 posturi de lucru): antrenamente pentru toate grupele musculare folosind aparate cu scripeți
TRX: antrenament suspendat, cu greutatea corpului (20 de posturi de lucru)
Zona fotbal

Mai multe detalii legate de acest eveniment puteți afla direct din site-ul www.miscareafacebine.ro.

Cum v-am spus și data trecută, pe mine mă veți găsi la zona de Zumba. Bineînțeles că va fi cu mine și Cătălina, fetița mea.

Pe voi unde vă găsesc? Care dintre activități vă atrage mai mult?

Și… voi cum vă amintiți copilăria?

Share

Copilăria mea fericită

Share
și o invitație la CEA MAI MARE ORĂ DE SPORT…
Doamne, cum mai trece timpul!… Şi, pe măsură ce trece, mai acut devine dorul de copilărie, de vremea când singura teamă mi-era aceea de a nu avea vreme berechet de zbenguială. Căci, mai presus de dragostea bunicilor-părinți și de traiul fără de grijă, nimic nu era…
Cum să uit diminețile de vară când cucurigul mă îmbia să las uitat somnul în așternuturi, să îmbrac neîndemânatic veșminte de copil lăsate strategic de bunica pe „capul” patului și fuga, fuga să dau iama prin curtea ce nicicând nu devenea suficient de exploatată, darămite descoperită în noianul ei de necunoscut. Eram două surori cu păr bălai cărora le fusese hărăzită o copilărie mai mult decât fericită, alături de bunici iubitori.
fetita-copilarie
Deși mică, nu mă dădeam înapoi de la ajutorarea bunicii la treburile gospodăriei. Vaca mi-era favorita, căci spuma laptelui proaspăt muls îmi făcea mustăți dimineață de dimineață. Galițele bătăturii erau numeroase și de multe feluri; hrăneam cu multă conștiinciozitate bobocii de gâscă și pe aceia de rață, puilor de găină le înmuiam mălai, iar acelora de curcă le suportam cu strășnicie pișcăturile urzicilor din care le prepara bunica festinul. Pe Mitică, câinele de pază al curții mi-l amintesc ca pe un camarad docil al copilăriei mele, în cotețul căruia nu de puține ori am intrat pentru a-i face curat și a-i pune tablouri pe pereți; eram fericită că locuința câinelui e lună, dar hainele mele, după așa experiențe, dădeau de furcă întotdeauna bunicii, pentru că erau cuprinse în lung și-n lat de insectele nedorite, puricii. Dar prea puțin conta pișcăturile sau genunchii zdreliți în urma descoperirii pedalatului bicicletei albastre… Când ești copil, bucuria vine din cele mai mărunte lucruri. De-am ști să ne bucurăm precum copiii!…
Ulițele satului de acum 25 de ani erau înțesate de copii și astfel că nu duceam lipsă de joc și voie bună alături de aceia deopotrivă mie. Toate după-amiezile de vară mi-erau joc de „Măgărușul”, „Omul negru”, „Rațele și vânătorii”, „Flori, filme sau băieți” și multe ale căror denumire nu-mi mai vine acum în minte, dar cărora le păstrez vie amintirea veseliei ce o inocula sufletului meu. Televizorul era mai mult un obiect-accesoriu al casei. Un singur desen animat ne era dat copiilor să-l sorbim cu nesaț seară de seară. Ne era de-ajuns, pentru că acțiunea lui se prelungea dincolo de ecran, „pe drum”, unde noi, picii, într-un suprem exercițiu de imaginație și creativitate, ne transformam în personajele favorite ce le urmăream prea puțin prin cutia televizorului, dar cărora noi reușeam să le regizăm noi și noi roluri.
Obosită după așa o zi încărcată, adormeam pentru a o lua de la capăt odată cu un nou răsărit.
Tehnologia modernă, oricât de necesară vremurilor în care trăim, le fură copilăria copiilor noștri. Încerc cât pot să fac din vârsta mică a fetiței mele una de care să-și aducă cu plăcere aminte, una a jocurilor de rol, de creație alături de părinții ei și de alți copii, nu una a jocurilor video, a aplicațiilor pe tableta nelipsită unora. Nu îmi doresc decât să-și amintească de copilăria ei ca de una fericită…
Vă invit, dragilor, la Cea mai mare ora de sport, de sâmbătă, 11 iulie, din Braşov, Piaţa Sfatului! Gasiți mai multe informații legate de acest eveniment în posterul afișat mai jos, dar mai ales în site-l www.miscareafacebine.ro.
Eu sigur voi fi acolo în 11 iulie! Poate ne vedem în zona dedicată activității de Zumba!!!
Miscarea-Face-Bine-Brasov-2015-POSTER-v6
Share