Arhiva categoriei: De suflet…

bunicul

Bunicul meu, taica…

Share

Își lasă amprenta adânc întipărită în sufletele noastre și ne arată de la vârste fragede ce înseamnă dragostea nemărginită. Bunicii revin adesea în amintirile oricui, la fel și în cazul meu.
Privesc adesea fotografia cu bunicul și retrăiesc clipe minunate, din păcate de mult timp apuse. Este singura pe care o am cu el și cu sora mea, din vremea copilăriei noastre și este făcută în urmă cu 25 de ani. Cu toate astea, de fiecare dată când mă uit la ea, simt că bunicul e lângă mine și parcă îi aud vocea blândă.

bunicul

Îmi place să cred despre mine că sunt o fire ambițioasa, care se străduiește să ducă la bun sfârșit tot ceea ce-și propune. Până acum, am cam reușit. Nu-i vorbă, e loc și de mai bine, însă cu pași mici se urcă munții. Iar toate acestea i se datorează bunicului meu din partea mamei, taica, așa cum obișnuiam să-i spunem. El a fost pentru mine un mentor. Prin îndemnurile lui, ce mi-au rămas adânc întipărite în minte, am căpătat imboldul de a-mi depăși condiția. Și a fost extrem de important pentru mine. Căci mama s-a stins pe când eu și sora mea eram de-o șchioapă, adică de trei luni și respectiv doi ani.Iar bunicii au fost aceia care ne-au crescut cum au putut mai bine. Ei ne-au educat cu adevărat și ne-au transformat în ceea ce suntem astăzi.
Cum aș putea să uit vreodată sfaturile bunicului, un meseriaș talentat, tâmplar. dogar, fierar deopotrivă?! Și el a învățat din zicale, așa că ni le-a transmis și nouă: „Ai carte, ai parte!”, „Meseria e brățară de aur.”…

Anii au trecut cât ai clipi. S-a dus și vremea copilăriei, s-a stins și bunicul… Mă mai alină gândul că va rămâne mereu în sufletul meu și în felul meu de a fi.
Cătălina, fetița mea, îmi oferă zi de zi noi motive de a savura plăcerea de a fi părinte. Și, privindu-i zâmbetul, îmi explic puterea bunicilor mei de a ne iubi atât de mult pe mine și pe sora mea, copiii copilului pe care l-au pierdut. Îmi doresc ca bunicul și mama, de-acolo, din cer, să știe că nu voi da greș vreodată cu învățăturile primite.

Share

Ce mă face fericită…

Share

Când simt că grijile îmi încolțesc liniștea și firul firesc al zilelor, găsesc în lucruri mărunte portițe de găsire a bucuriei. Și ce satisfacție sufletească să fie mai mare decât aceea a ochilor de copil mustind de veselie sinceră, când brațele micuțe te cuprind în strânsoarea dătătoare de freamăt nebănuit al sufletului? Redevin copil în jocurile de rol ale micuței mele, iar redescoperirea farmecului vârstei neprihănite mă apropie de ceea ce se numește fericire.

Nu mă număr printre aceia care găsesc că a fi fericit stă în noianul de călătorii prin țară ori în lumea mare, în grosimea portofelului ori în impozanța casei. Fericirea o regăsesc în cele mai mărunte lucruri ori întâmplări din viața mea. Ce bucuroasă am putut fi când de sub dedesubturile aparent de nepătruns ale unei necunoscute, am putut s-o descopăr pe prietena mea cea mai bună ce o am acum, cea căreia îi pot destăinui trăirile mele lăuntrice; suntem două confidente reciproce, găsind în reîntâlnirile noastre gen „five o`clock” în două, momente unice de relaxare, de debarasare de tumultul zilnic. Iar eu sunt fericită…

Faptul că narcisele îmbătătoare cu izul lor îmi plac la culme este bine cunoscut de către soțul meu încă din vremurile când mă curta. Nu uită să mă facă fericită nici acum, după opt ani, dăruindu-mi cât de des poate minunatele buchete cu flori. Ființa toată îmi este veselie când în spatele zâmbetului ghiduș al bărbatului iubit, citesc vreo mică surpriză cu care m-a obișnuit, dar care nu devine nicicând rutină, pentru că nu mă satur niciodată să-l primesc în prag cu narcisele, cu ciocolata îndulcitoare ori cu vreun nimic ce știe că-mi este necesar… în bucătărie. Iar eu sunt fericită…

Deunăzi, când mă întorceam acasă, mi-a fost dat să dau peste un cățel. Mic, slab, fără căldura măcar a vreunui confrate, micuțul patruped mi-a stârnit o milă ce nu m-a lăsat nicicum să-l las flămând, fără adăpost, în drum. L-am luat cu mine, acum s-a întremat, este prietenul bun necuvântător al fiicei mele de patru ani. Își dorea un câine pentru ea. Acum îl are, iar Bubi ne are pe noi. Iar eu sunt fericită…

Am învățat să găsesc motiv de a mă bucura de viață chiar și când simt că sorții îmi par a-mi fi potrivnici. Am avut norocul de a fi înzestrată cu o ambiția de a-mi autodepăși slăbiciunile și temerile, de a mă ridica prin forță interioară ce-mi animă existența atunci când simt că lumea se învârte gri în jurul meu. Nu mi-a fost deloc ușor să descopăr la doar câțiva anișori lipsa mamei, de fapt a ambilor părinți, dar în anii petrecuți în băncile școlii tocmai gândul la ceea ce aș fi bănuit că ar face-o pe ea fericită în purtarea mea, s-a concretizat în parcurgerea cu succes a unor etape ale școlarității obligatorii și facultative. Mama, deși absentă fizic din viața mea, a reușit să-mi îndrume pașii din cer, de unde este ea. Iar eu sunt fericită…

Fericirea nu o caut mult, ea este lângă mine. Trebuie doar să-mi deschid inima…

Fericirea nu este scopul, ci acțiunea. Fericirea nu este destinația, ci drumul până acolo.

fericirea

 

Share
angel200

Scrisoare pentru mama

Share

Când mi-am dat seama că nu suntem întrutotul celorlalţi copii, nici eu, nici sora mea, abia mă ridicasem de-o șchioapă şi abia că-mi deschisesem orizontul la o aruncătură de băț, căci eram un copil mic, când alţii încă se alintau în strângerea dulce, sunt sigură, a braţelor mamelor lor, eu am descoperit gustul amar al lipsei bucaţii de fiinţă care mi-ar fi întregit copilăria, mai apoi cursul vieţii. Sunt adult în toată firea, ştiu, dar numai cine nu şi-a văzut cu ochii trupului și ai inimii, măcar, pe aceea ce a i-a dat viață, știe cât de dificil este să pășești pe drumul vieții fără mama.

Gândesc câteodată că tumultul meu zilnic nu ar fi fost decât același cu sau fără ea. Tot aceeași, tot cu ai mei elevi, tot cu facultățile mele, cu ambițiile de a fi în față, de a răzbi de una sigură prin mreje ce uneori mă strâng, dar care ușor, ușor se rup, căci nu le las să mă dărâme. Dar cu mama mi-ar fi fost mai ușor, așa mă văd… Mă văd, atunci când cred că nimic nu mă mai alină, cum vorba dulce a ei mi-ar da aripi să zbor, să fac din imposibil posibil…

Nici măcar nu o știu, fizic vorbind, cum să cunosc privirea ochilor ei, când s-a stins când copilu-i avea doar trei luni de zile? Dar am ajuns să știu că ceea ce sunt astăzi i se datorează în mare măsură ei. Bunicii ne-au păstrat-o vie pe mama, mie și surorii mele. Când mi-a fost mai greu am plâns și am chemat-o să-mi dea un sfat, un semn al prezenței ei. Și am descoperit, cu timpul, că mi-a dat putere. Deși sunt un infinit de timiditate (așa-s orfanii, am citit în adolescență într-un tratat de psihologie!), sunt un râu de putere. Nu mă dau bătută, orice-ar fi. Și aceasta, puternicia, vine de la mama. Mi-a dat putința de a fi munte de ambiție, chiar dacă resursele-mi fizice nu mi-au permis întotdeauna să mă ridic la înălțimea… altora, alții pe care îi privesc acum, după ani, ca pe egalii mei, când copilăria-mi îi vedea ca pe privilegiații sorții. Aveau MAMĂ!!!

Așadar, chiar dacă aș fi preferat să-ți spun toate acestea ție, personal, avându-te drept umărul pe care să mă sprijin oricând aș fi avut nevoie de căldura ta, mamă, îți mulțumesc pentru ceea ce sunt astăzi. Dacă nu ai fi fost, nici eu n-aș fi fost. Unde sunt. Îți mulțumesc că ai avut tăria de a-ți face copii, când știai că ție ți-e greu, că riști sănătatea ta, chiar viața, pare-se. Iartă-mă că în clipe dificile ale vieții mele ți-am reproșat aceasta. Dar m-ai ascultat și mi-ai dat iar și iar… tărie.

Iar tu ori Acela în grădina căruia pășești mi-ai trimis în cale-mi oameni deosebiți, care să-mi transforme existența într-una aidoma aceleia pe care aș fi avut-o dacă erai și tu: cu căldură, cu freamăt de veselie la trăiri de bucurie, cu râsete de copil, cu sfaturi mămoase de la cine nu gândeam. Căldură de la bărbatul ce l-am ales, cu freamăt de fericire de la veselia cristalină a fetiței care, Doamne, îți mulțumesc, mă are, cu sfaturi de la nașa mea bună.

Dar, mamă, tu știi toate acestea… Cine să le cunoască mai bine decât tine? Doar, simt bine, îmi veghezi pașii mei…. Dar îmi repet mie însămi toate acestea, ca să nu mă pierd de tine.

angel200

Share

Un rezumat al anului 2014. Ce a însemnat pentru mine?

Share

Pentru că mai sunt doar câteva ore și ceasul va bătea ultima secundă a anului acesta, 2014, vestindu-mi că e vremea pentru întocmirea de noi aspirații către care să tind, am zis să nu las timpul să treacă fără a-mi așterne pe „paginile” blogului meu realizările (de ele trebuie să ne amintim, că de restul dorințelor vom avea grijă a le duce la îndeplinire în anul ce vine…).

Încep cu cea mai mare realizare. Este a soțului meu, Cătălin, dar importanța ei se răsfrânge cu prisosință asupra întregii familii. Începând cu anul 2014, martie, este preot.

Cătălina a împlinit trei ani. Ca orice părinte, nu-i văd decât calitățile (hei, ce defecte să aibe puișorul mamei?; vă recunoașteți, mămicilor???): e frumoasă, e isteață, e cuminte, dar… cam plângăcioasă. Dar nu-i bai, că seamănă cu mine, așchia nu sare departe de trunchi, când o privesc mă văd pe mine când eram de-o șchioapă. Plângeam din orice… Iar acum sunt tare emotivă și mai că-mi dau lacrimile dacă ceva nu-mi convine. Of!

Absolvirea celei de-a doua facultăți, de Științe ale Educației. Mi-am dorit mult să urmez specializarea Pedagogia Învătământului Primar și Preșcolar a acestei facultăți, tocmai de aceea m-am înscris în 2011, când Cătălina, fetița mea, avea doar 7 luni, la cursuri. N-a fost ușor deloc să merg la serviciu dimineața, apoi la facultate, iar seara s-o dedic familiei. Aceasta timp de trei ani. Dar a meritat efortul, pentru că nota 10 obținută la examenul de licență m-a ajutat să obțin un loc subvenționat de la bugetul de stat la master. Așadar, încă o realizare: din octombrie sunt masterandă.

Înscrierea pentru obținerea gradului didactic I. Nu las timpul să treacă pe lângă mine. Toate gradele la timpul lor!

Participarea alături de Cătălin la shakedown-ul Raliului Harghitei, în septembrie. O experiență pe care nu o voi uita toată viața mea… Am avut super-norocul să câștig o mini-excursie de trei zile în Harghita, la Odorheiu-Secuiesc, ce includea și shakedown-ul (shakedown înseamnă probă de raliu). Cătălin a fost copilotul lui… Titi Aur. Chiar dacă eu eram cea care câștigase privilegiul de a fi alături de unul dintre marii campioni ai raliului național și nu numai, n-am avut atât de mult curaj încât să îndrăznesc a mă încumeta a sta în dreapta pilotului unei mașini de raliu, așa că tot Cătălin m-a salvat… Atât a așteptat!!!

Întocmirea actelor de proprietate pentru terenul pe care sperăm că ne vom construi casa noastră. Am o soacră bună. Ne-a oferit terenul pentru casă.

Blogul acesta. N-am mai scris din 2012 în blog. Aceasta până cu două zile înainte de a susține licența, în iunie. M-a sunat cineva de la SEO Monitor. Apucasem de mă înscrisesem la ediția din primăvară a concursului Orkestra organizat de ei, nu participasem cu niciun articol atunci, iar ei or fi zis să-mi aducă aminte că e vremea să mă apuc serios de scris. Summer Orkestra care a reprezentat pentru mine descoperirea plăcerii scrisului. Aș fi putut să scriu și mai bine, și mai mult, dar aceasta este abia începutul, abia de o jumătate de an scriu oarecum serios în blog. Sper să ajung să-mi fac mai mult timp liber și să vă împărtășesc și alte idei/teme, nu numai advertoriale scrise pentru diverse campanii.

Îmi doresc ca 2015 să fie pentru toți un an mai bogat în împliniri, mai înalt în aspirații și plin de succese! LA MULȚI ANI!

2015 Fireworks.

rezumat

 Sursa foto: www.jurnalul24.ro

 

 

 

 

 

Share
carti

Relaxare alături de o carte și un ceai bun de la Fares

Share

Chiar dacă începutul toamnei mă face să devin nostalgică după zilele lungi de vară petrecute sub bătaia dogoritoare, dar luminoasă și plăcută a soarelui, după un timp scurt de acomodare începe să-mi placă și anotimpul frunzelor multicolore ce se așează sub pașii noștri. Mi-a fost dor de umbra caldă din colțul terasei, acolo unde îmi amenajasem un loc al meu în unde seară de seară, după punerea la punct a toate cele de peste zi, până târziu, când aproape se întuneca, citeam.  Acum, când răcoarea nu mă mai lasă să-mi petrec serile în terasa mică a casei mele, a sosit vremea să mă mut cu tot cu obiceiurile mele de petrecere a timpului liber în… casă.

Dar, uite, încep să redescopăr plăcerea lecturii chiar și la lumina lămpii, căci zilele cu lumină din ce în ce mai scurte nu-mi dau ocazia de a-mi delecta ochii și sufletul cu parcurgerea filelor la strălucirea naturală dată de astrul solar. Așa că mi-am reluat locul lăsat în părăsire încă din primăvară, când căldura m-a scos afară, loc ce nu este altceva decât o părticică confortabilă a canapelei din sufragerie. Un pled aruncat peste picioare… Și acum este vreme de relaxare! Citesc, citesc, iar capitolele scrierilor se succed unul după altul, descoperindu-mi noi lumi pe care altfel nu le-aș putea cunoaște. Iar pentru ca relaxarea să fie deplină este indispensabilă cana încălzitoare plină ochi cu ceaiul aromat; cu cât orele trec aerul devine mai rece, iar ceaiul cu fructe și plante nu face decât să încălzească trupul și să mențină mintea ascuțită. Asociez acum ceaiul cu o carte bună și cu răcoarea ce se lasă odată cu venirea serii…

Am descoperit ceaiul ce-mi pare cel mai bun! Am încercat mai multe sortimente, dar acesta-mi pare inconfundabil. Am luat cutia verde ce ascunde în ea plicurile pline cu putere a plantelor, iar faptul că am descoperit că este un produs marca Fares mi-a întărit întrucâtva convingerea că am ales unul dintre cele mai de calitate ceaiuri. Conține un amestec de fructe uscate – măceșe, aronia (scorușe, cum sunt denumite în popor), căpșune, zmeură, mere cireșe, afine, coacăze și, în plus, un adaos de vitamina C (10 mg/plic, adică 12,5% din doza zilnică recomandată), ceea ce mă bucură, gândindu-mă la faptul că dintr-un foc sunt asigurată și de doza de relaxare, și de doza de vitamine, de antioxidanți ce le conțin la un loc fructele din compoziția ceaiului.

Este delicios! La fel cărții ce mă așteptă cuminte să-i aflu deznodământul savuros, sunt sigură. Ceaiul e gata, cartea pregătită… Nu-mi rămâne decât să profit de duo-ul lor relaxant.

Share
logo-C4-83o

Plecăm de-acasă… acasă!

Share
 

Vara aceasta, împreună cu soțul meu, Cătălin, mi-am propus să ne petrecem vacanța pe care am așteptat-o cu atâta nerăbdare, ca pe un dar binemeritat după atâta osteneală timp de un an, în țară. Vrem să petrecem aici două zile, colo două zile, în trei-patru locuri, ca să simt cu adevărat că mă bucur de orișice loc în care mă aflu. Pentru că de clasicele concedii de o săptămână la mare, adevărul este că mi s-a cam urât. 
Și-avem în plan, așadar, colindarea țării în lung și-n lat pe o perioadă de aproape două săptămâni, atât cât ne permitem temporar, dar și financiar.

Noi vom începe cu marea, că, deh, așa-i frumos, să ne prindă și pe noi puțin soarele, să ne bronzăm, să nu zicem că nu ne-am bucurat de apa mării. Am hotărât să alegem stațiunea Saturn; am ales această stațiune datorită faptului că este catalogată alături de Jupiter, Aurora și Venus ca aparținând familiștilor, iar noi nu ne putem sustrage breslei din care facem cu mândrie parte, nu? Doar trei zile stăm, nu mai mult!

Apoi mergem în Deltă! Nu am fost niciodată… Îmi doresc tare mult să văd cu ochii mei acest paradis pentru flora și fauna sălbatică. Cum să nu văd măcar o dată ceea ce a fost declarată în 1990 Rezervație Naturală a Biosferei, în 1991 fiind inclusă în Patrimoniul Mondial al UNESCO. Și-i atât de aproape! Fără doar și poate că nu știm să apreciem de multe ori frumuseți ale propriei noastre țări, căutându-le peste alte meleaguri… Noi ne cazăm la Maliuc, un sat situat pe malul stâng al Dunării, la 27 km de Tulcea. Vreau cu orice preț să mă plimb cu barca pentru a vedea pelicanii și chirighițele care cuibăresc pe lacul Furtuna. Ne cazăm la hotelul Salcia, unde vom zăbovi nu mai mult de două zile.

Urmează mult așteptata vizitare a mânăstirilor din nordul Moldovei: Văratec, Agapia, Neamț, Secu, Sihăstria, Voroneț, Humor, Arbore, Putna, Sucevița, Moldovița. Vom poposi în localitatea Mânăstirea Humorului, în care oferta de cazare pe care am găsit-o pe site-ul PortalTurism.com este foarte bogată (peste 40 de unități de cazare). Trei zile credem că ne vor fi suficiente pentru a ne delecta sufletul, mai ales cu frumusețile locurilor, dar mai ales cu încărcătura spirituală a acestora.

Mergem în Hunedoara, apoi. Sunt atâtea de văzut! Începem cu Sarmizegetuza, fostă colonie romană importantă, situată la 15 km sud-vest de Hațeg. Și astăzi localitatea poartă același nume și este cunoscută datorită ruinelor romane aflate la est de centru. Bineînțeles că vom merge la Mânăstirea Prislop, că altfel nu se poate, acesta este chiar unul dintre obiectivele majore ale plecării noastre de acasă! Despre Mânăstirea Prislop știu că este situată la 15 km nord-vest de Hațeg, la poalele Munților Poiana Ruscă. Întemeiată în 1400, este una dintre cele mai vechi mânăstiri din România și a devenit relativ recent un punct important de interes turistic, datorită mormântului părintelui Arsenie Boca, acum loc de pelerinaj pentru mii de credincioși. Încă două zile vor trece…

Și ne încheiem vacanța în județul Mehedinți unde vrem să vedem, la Drobeta Turnu Severin, ruinele podului lui Traian, pod construit în perioada dintre războaiele dacice purtate de împăratul Traian împotriva lui Decebal, castrul Drobeta, precum și ruinele bisericii medievale de lângă castrul roman. Cum să plecăm fără a vedea cum Dunărea produce curent electric la Porțile de Fier I, defileul Dunării de la Cazane sau Ostrovul Șimian, insula situată în aval de Drobeta Turnu Severin, unde a fost strămutată cetatea de pe fosta insulă Ada-Kaleh, aflată acum sub apele lacului de acumulare.Și câte vom mai vedea!
Apoi, acasă, după o vacanță cum n-am avut vreodată!

Site-ul PortalTurism.com are un ghid turistic online ce oferă informații privind hoteluri unde să dormim, restaurante în care să mâncăm, baruri și cluburi în care să ne distrăm, locuri pe care să le vizităm și evenimente la care să asistăm. Conține un calendar de evenimente turistice cu poze, descriere video pentru fiecare, prezentarea obiectivelor turistice, restaurantelor și barurilor cu localizare pe hartă și recenzii ale celor care le-au vizitat, sfaturi și condiții de călătorie și, bineînțeles, foarte folositoarele hărți turistice! Nouă ne-a fost tare folositor în demersurile noastre de stabilire a itinerariului vacanței noastre. Tocmai de aceea am instalat pe smartphone-ul meu Apple aplicația PortalTurism.com pentru Turism Intern, care oferă un detaliat ghid turistic al României.

 

Ce să zic? Sunt bucuroasă că, în sfârșit, am ocazia de a mă perinda prin țara mea, pentru că de mult timp tânjeam să ajung să fac aceasta. Iar când cineva sau ceva îți oferă ajutor de neprețuit, pentru a nu te simți pierdut în detalii ce țin de necunoașterea locurilor vizitate, nu poți fi decât fericit și nerăbdător de a pleca hai-hui!

 
Share
tocmai

Avem bicicletă!

Share

De ceva timp Cătălina mă tot bătea la cap că ea vrea o bicicletă precum cea a lui Luca de la grădiniță sau cum este a Antoniei, prietena ei. Și cum să rezist unei voci rugătoare de copil de 4 ani, când copilul în cauză este… chiar al meu?
Și cum doleanța ei supremă a coincis cu niște proiecte ale noastre, ale părinților ei, legate de casa ce se va ridica cât de curând, din punctul de vedere al dispunerii de bani suntem oarecum strâmtorați, așa că a trebuit cumva să găsesc o soluție pentru rezolvarea problemei. Pentru că nu se mai putea fără bicicletă! Mai ales că a venit vara, copilul este destul de măricel, capabil să pedaleze „bicla”.
Am căutat prin magazinele ce comercializează astfel de produse, dar, cum spuneam, „finanțele” nu ne ajutau absolut deloc. Aș fi vrut, dacă tot fac această investiție, să fie una înțeleaptă, să achiziționez ceva superior calitativ, să nu o folosească vara aceasta și, apoi, gata, la anul să fiu nevoită să-i cumpăr o altă bicicletă Cătălinei. Cum am pățit cu tricicleta… Și dacă în urma cercetărilor prin magazine nu a ajuns să mă mulțumească ceva câtuși de puțin, aproape că renunțasem la gândul de a-i face meteahna copilului. Deși, sincer, nu este un moft, este chiar necesitate. Când o văd acum cât este de fericită în timpul escapadelor ei…
Într-o seară, cum rar o fac, pentru că nu prea am timpul necesar, priveam la televizor. Și cum butonam telecomanda în căutarea a ceva care să-mi atragă atenția, am nimerit undeva unde tocmai se derula un clip publicitar. Se referea la site-ul www.tocmai.to. Bineînțeles că știam bine despre acest site că este unul de anunțuri online, unde poți publica anunțuri gratuite în diverse domenii și unde poți căuta ceea ce îți este de trebuință printre anunțurile publicate deja de către alți utilizatori.
Mie mi-a atras atenția acum faptul că „vara aceasta tocmai.ro plătește transportul!”. Și că, în plus, atunci când curierul îți aduce la ușă, acasă, produsul dorit, poți fără nicio grijă să-l verifici. Vai, am spus, păi și-atunci de ce să nu caut bicicleta Cătălinei pe tocmai.ro? Este imposibil să nu găsesc ceva! Nu risc nimic! Absolut nimic!
Și, bineînțeles că am găsit tocmai ce voiam. Tocmai. Mi-a plăcut tare mult de domnul care o avea la vânzare. Din Constanța este. A doua zi de la contactarea telefonică a lui de către mine a expediat coletul cu bicicleta mult dorită prin firma de curierat rapid agreată de cei de la tocmai.ro. În două zile am avut acasă o mică bicicletă pentru prințesa mea, de culoare roz, în stare excepțională, ca nouă. Arată și funcționează impecabil. Are roți ajutătoare cu talpă din cauciuc, frână de mână pentru față și frână automată pentru spate.Ce să mai lungesc vorba, suntem tare mulțumiți! Bineînțeles că am verificat coletul, așa cum spunea și în clipul publicitar că se face…
Am uitat să vă spun cât am plătit! Doar… 90 de lei!!! Domnul vânzător cerea 100 de lei inițial, dar cum Cătălin, soțul meu, are în sânge darul, arta de a negocia, uite că a reușit să obțină un chilipir. Oricum, era un chilipir, nimic de zis… 90 de lei în condițiile în care o bicicletă nouă asemenea celei pe care o pedalează de zor acum Cătălina mea costă nici mai mult nici mai puțin de… 550 de lei!
Ei, așa-i că am reușit să achiziționăm un chilipir? Am spus, când am nevoie de ceva în casă, iau de pe tocmai.ro, pentru că tare mulțumită sunt de ceea ce mi-au oferit pentru vara aceasta și următorii 2-3 ani.
Și, dacă a fost așa de încântat de site-ul acesta, Cătălin a găsit trusa cu unelte pe care o voia de mult timp. Nu știu să vă spun ce conține, pentru că mă pricep ioc, dar cert este că el îi găsește întrebuințări zilnice prin casă. Deci, e mulțumit, nu glumă, de ea!

Și-acum, după ce sper că v-am convins că site-ului www.tocmai.ro i se potrivește din plin sloganul „Vinzi și cumperi, simplu și rapid!”, plec afară, pentru că a mea Cătălina este gata de plimbare cu bicicleta!

Share