FlorideLux, mesagerul iubirii

Facebookdistribuie

După o altă zi extenuantă petrecută la serviciu, seara vine cu tic-tac-ul mult aşteptat al ceasului ce anunţă momentul să las în uitare pentru câteva ore, nu multe, până a doua zi, maldărul de dosare ce mă aşteptă tăcute să le vină rândul de a le pune eu în ordinea cuvenită. Atâtea sunt de făcut când un proiect nu suportă amânare în a fi îndeplinit!… Sunt obosită. De două săptămâni trăirea-mi se învârte în jurul marii lucrări căreia şeful nu i-a găsise alt făuritor decât persoana mea.

La marele tumult interior ce mă frământă la gândul că va veni ziua Crăciunului şi eu nu voi fi gata cu proiectul, se adaugă preocuparea mea pentru Paul.

Era chiar în ultima vineri din noiembrie, când cerul, fără de veste, a început a picura fulgi mari, uzi de zăpadă ce repede a format un strat moale care-mi făcea trupul să plutească, mai ales că fluturii din stomac îmi dădeau fiori de emoţie, gata să mă azvârle către cer, printre fulgii de nea. Noroc cu el, cu Paul, că mă ţintuia cu picioarele pe pământ, căci strânsoarea caldă a mâinii lui îmi astâmpăra vag credinţa că urmează să mă topesc.

Urma să plece. De tot. E francez. Doar eu îl mai ţineam în România. Din vară tot încerca să mă convingă de faptul că e vremea să plecăm amândoi la el. Pe el îl chema acasă postul important pe care îl obţinuse într-una dintre cele mai mari companii pariziene. Pe mine mă ţine aici familia mea, mama pentru care sunt fiică unică. Cum s-o las, când îmi revine iar şi iar în minte, ca un ecou, glasul ei ce nu mă face nicicând să uit cât de greu i-a fost să mă ridice singură adult în toată firea?

Zăpada aceea udă de la sfârşitul lui noiembrie a venit să completeze obrazul şi inima mea înecată de lacrimi că a plecat. Ştiam că sunt vinovată că nu l-am urmat, dar nu aş fi recunoscut în ruptul capului. Telefonul îmi suna, arătându-mi cât de nerăbdător este să-mi vorbească. Mesaje în căsuţa vocală, email-uri cărora nu le dădeam niciodată răspuns… Într-o zi curierul mi-a adus un buchet de trandafiri. În alta a venit cu o inimă din flori. Erau de la Paul. Deşi departe, mi le-a trimis prin Floridelux.ro, o florărie online, alături de mesaje scrise pe mini-felicitări prinse printre flori.
trandafiriinimaM-a impresionat până la lacrimi gestul lui. Brusc sunt conştientă că am ales pentru amândoi pedeapsa. Pentru ce? Nu ştiu… Pentru iubire.

Părăsesc în grabă biroul, căci mă vreau acasă. Braţele-mi sunt pline iar de flori. De la Paul. Măcar atâta bucurie să am, petale de viaţă care să mă aline cu parfumul lor suav. Urc scările ce par fără sfârşit prin întunericul nopţii. Cu greu descui uşa apartamentului, după ce caut cheile ce se pitiseră printr-un ungher al genţii pline cu acte luate de la serviciu. Am uitat lumina aprinsă de dimineaţă, când am plecat? Cine a împodobit bradul? Inima stă să-mi sară din piept. PAUL!!! 

 – va urma -

Comments

comments

Leave a Reply

Be the First to Comment!

Lasă un răspuns


wpDiscuz