Cu părinți – fără părinți? Cu tapet!

Facebookdistribuie
După lungi dezbateri familiale, eu și soțul meu am ajuns la un acord: e vremea ca a noastră copilă să aibe camera ei, să aibe în casă spațiul ei propriu în care să se joace singură ori cu micuții veniți în vizită împreună cu părinții lor, unde să doarmă, unde, mai târziu, să studieze. Este consacrată tema Cu părinții sau separat?. Noi am ales până la urmă să urmăm calea adepților celei de-a doua variante. Sunt multe avantaje ce implică sfera psihologică, legate de dezvoltatarea ulteriară a copilului din punct de vederea social; va avea, sper, conform cercetătorilor acestui aspect, un eu puternic, o personalitate mai deschisă către exterior, o fire libertină, neșovăitoare în fața alegerilor pe care trebuie să le facă… Ei, dar până va trebui să facă singură alegeri care s-o vizeze în mod direct, mai e cale lungă, căci Cătălina abia trei ani are! Până una alta, hotărâm noi, părinții ei, în numele ei, iar una dintre decizii este însăși aceasta, de a o „muta” în camera proprie.
E mică, știu (uf, una dintre scuzele găsite de tatăl ei, cu care m-am luptat cel mai aprig!), dar înțelege bine ce se întâmplă în jurul ei și ce viitor o așteaptă. Dar, culmea, a acceptat cu entuziasm molipsitor faptul că nu va mai dormi alături de părinții ei! Ba încă a dorit să participe activ la amenajarea camerei ei. Cu un mic trafalet a zugravit de zor în roz pereții camerei, a curățat alături de mine resturile lasate pe parchet, și-a ales de pe rafturile magazinului de specialitate lenjeria ilustrându-o pe Minnie Mouse, personaj căruia îi urmărește zi de zi acțiunile din spatele ecranului televizorului… Și când lenjeria a împodobit patul asortat celorlalte piese de mobilier și perdelei, Cătălina mea s-a văzut singură-singurică în camera ei. N-a plâns, cum ne-am fi așteptat… De unde? Ba ne-a interzis să mai călcăm în odaie, până ce nu ne va chema chiar ea să ne dezvăluie o surpriză. Bine, bine, las-o, se simte sigură pe ea în propriul teritoriu!
Așteptăm, așteptăm, ca doi părinți grijulii ce suntem, dar Cătălinei, pare-se, nu-i trece prin minte să ne cheme la ea… Cioc, cioc! în ușă. Nimic! Întredeschid ușor ușa să văd ce-i cu micuța și… Ooo, nuuuu, ce faci, mamiiii??? Cătălina era prea absorbită de activitatea, de efortul pe care îl depunea ca să ne facă nouă surpriza promisă. Desena de zor ba cu creion, ba cu acuarele, ba cu carioci de care dispune la discreție, pe pereții proaspăt vopsiți ai camerei ei. Fără urmă de remușcare zice Taa-taaam!!!, în timp ce noi ne hlizlim neputincioși la zidul compromis. Frumos, mami, așa-i? Uite-o pe Minnie!, zice arătându-mi un oval deformat ce vrea să semene a cap de șoricioaică.
S-o mai cert? Cum să pot, când săruturile și ochii umezii ai micuței, însoțiți de îmbrățișări diafane, cereau iertare? N-a vrut decât s-o aibe pe Minnie și pe pereți, nu numai desenată pe lenjerie și în cutia televizorului. A crezut că ne va plăcea… Ca să se achite de pedeapsa care ar putea-o primi, Cătălina șterge cot la cot cu mama ei peretele mâzgălit (zic eu), pictat frumos (zice ea). În zadar, însă, căci amestecul de culori provenite de la carioci, creioane și acuarele împrăștiate de-a valma nu se vrea curățat.
Tăticului îi vine o idee! Ce ziceți de un tapet cu Minnie MouseÎl privesc sceptic, Cătălina cu entuziasm.
minnieDăm comandă de tapet pe Copil.ro și, în două zile, Cătălina deja se bucură de Minnie desenată pe pereți, ba încă însoțită de Daisy Duck. Camera e vesele, copilul la fel… De noi, ce să mai zic? Ne făceam atâtea griji legate de tranziția „cu părinți – fără părinți”… Degeaba! Cum să nu-i placă Cătălinei să doarmă mângâiată de privirea lui Minnie?

Sursa imaginii: www.copil.ro

Comments

comments

Leave a Reply

Be the First to Comment!

Lasă un răspuns


wpDiscuz