Arhiva lunii octombrie 2014

Șofer de mașinuță electrică

Share

Eram pe picior de plecare, scosesem cheile din geantă, uitând în graba aceea, că este un lucru interzis la noi în casă să lăsăm obiectul metalic expus privirilor Cătălinei. Cum să uit „scandalul” ce mi l-a făcut deunăzi? Ufff, nu din nou! 
         – Mami, mami, cheile! Vreau cheile! Unde pleci, mami? Pleci cu mașina și pe mine nu mă iei!!! Și pune-te, copilă, pe plâns… 
         Schimb priviri deznădăjduite cu soțul meu. Ce-i de făcut? Pățisem de-atâtea ori să nu putem pleca din casă din cauza plânsetelor ei greu de ostoit. Ce să-i faci, dacă mersul cu mașina îi face o asemenea plăcere?  După încercări nereușite de a-i potoli suspinele, îngăimându-i tot felul de promisiuni ce aveam să le respect sau nu, am hotărât:
         – Hai tustrei! Nu-i de glumă cu ea! Astfel că, nu pentru prima dată, pregătesc copilul, pregătește-te și tu, Cătălin, să plecăm la cumpărături împreună. Lacrimile-i s-au uscat cât ai clipi, acum gura-i era numai râset, căci mergea cu mașina. 
       Cum spuneam, scena prezentată mai sus nu este una singulară în peisajul casei noastre. Fetița mea nu avea un an când ne-a arătat tuturor că ea manifestă o atracție reală către mașini; la tăierea moțului (știți, obiceiul!) din mulțimea de obiecte ce i s-a înșirat în față-i, îndemnată fiind cu entuziasm de adulții prezenți acolo să aleagă pe acelea ce i-ar influența viitorul, cheile mașinii au fost acelea care au atras-o în mod deosebit. Și, bebeluș fiind, de multe ori, nu reușeam să-i potolesc lacrimile ce le vărsa din cauza colicilor, decât așezându-o strategic în scaunul mașinii și făcând ronduri ale bulevardului din oraș, chiar și în miez de noapte. Dar nu aș fi gândit atunci că micuța îmi va da de furcă cu veleitatea ei pentru… mașini.
         Trebuia să ne descotorosim cumva, și noi, și ea, de accesele de plâns la care îi supunea pe toți ai casei, la vederea cheilor mașinii, asociindu-le în mintea ei cu plecarea noastră, a părinților ei, fără ea. 
          Iar întâmplarea din vara trecută a pus capac tuturor năzbâtiilor fiică-mii. Ne plimbam liniștiți prin parcul din centrul orașului. Ultima zi din săptămână nu o lăsăm a trece fără a ieși la o plimbare, în mijlocul naturii, fie iarnă, fie vară. Și cum mergeam, urmând aleile parcului, cu stupoare constatăm că nu-i Cătălina. Ce sperietură să descoperi că odrasla care chiar acum trei minute-ți alerga și cânta înainte, lipsește cu desăvârșire. Inima-mi bătea gata să-mi spargă pieptul, pentru că nu-mi fusese dat să trăiesc așa ceva până atunci. În timp ce o strigam și o căutam, mi se derulau în minte tot felul de imagini, evidențiindu-se aceea ce-mi arata soluția 112. Dar ce rușine! Să-ți pierzi copilul prin parc! Nu-i de iertat! Cătălin, tată-său chiar alerga de colo-colo, depășit de situație. Deodată, aud:
          – Mami, mami, uite ce fac! Hi, hi, hi!
          Întorc capul și văd pe fii-mea urcată într-o mașinuță electrică ce și-o însușise fără cale de înapoiere din standul din parc. Barbie de pe capota miniaturii se amesteca cu chipul inocent al șoferiței. Să o pedepsesc, să curm atâta satisfacție ce se revărsa din toată ființa Cătălinei? Hm, cam greu… Mă așez pe prima bancă și urmăresc cu privirea, de data aceasta vigilentă, mașinuța ce-mi plimba copilul.. Îl sun pe Cătălin să-i spun că am găsit-o. Îl văd venind cu o falcă-n cer și una-n pământ, negru de supărare și-i arăt pe fiică-sa și isprava ei. 
          – Măi, măi, măi! Abia are trei ani și uite-te și tu ce emoții ne dă! îmi spune soțul meu, așezându-se lângă mine, greu reușind să se liniștească, după așa sperietură. Cătălina ne face cu mâna, în timp ce tatăl ei merge să plătească contravaloarea deplasării ei prin parc cu mașinuța electrică.
          Bineînțeles că n-au fost suficiente 10 minute, nici măcar 20 să se sature de plimbare. O jumătate de oră și a trebuit să o forțăm să părăsească pe Barbie a ei și parcul. Plânsete, cum altfel?
          Plânsetele ei la vederea cheilor mașinii, întărite de plânsetele la despărțirea de mașinuțele din parc ne-au dus la decizia de a-i achiziționa propriul ei automobil, propria-i mașinuță electrică. Am găsit pe internet un magazin de mașinuțe de unde am ales una care să ne aducă aminte de întâmplarea din parc, dătătoare a unei lecții de altminteri, aceea de a fi mai atenți. Inițial mă oprisem asupra unei mașinuțe cu pedale, dar m-am gândit mai bine și am ales-o hotărât pe aceasta:

 

          Uite-așa am rezolvat cu risipa de combustibil ce se cerea a fi încărcat în rezervorul mașinii, când Cătălinei îi venea netam-nesam ideea de o plimbare. La trei ani este deja un șofer eco, care conduce cu îndemânare corelată particularităților ei de vârstă o mașină în toată regula… văzută de ea.
          Site-ul din care am achiziționat mașinuța Cătălinei vi-l recomand și vouă. Este un magazin online cu vechime, ce comercializează produse într-o gamă variată și la prețuri accesibile. Eu am primit mașina rapid, în doar două zile, datorită firmei de curierat cu care colaborează Magazinul de mașinuțe.

 

(Sursa fotografiilor: www.magazinuldemasinute.ro)
Share

Rădăcinile nu se uită

Share

  Se apropia vremea de plantat pomii fructiferi. Știa bine de la inginerul agronom căruia îi preluase biografia, subtil aducând vorba de o livadă fictivă ce și-o dorea a o avea încă de o șchioapă fiind. Și-i spuse inginerul:
         – Da, domnule redactor, momentul prielnic pentru plantarea pomilor fructiferi este cuprinsă între 20 octombrie și 20 noiembrie. Mulți plantează primăvara, dar să știți de la mine, toamna aveți cea mai mare reușită cu pomii.
          L-a atras de mic munca câmpului, din vremea vacanțelor petrecute lângă bunicii lui dragi. Cum venea vacanța nu mai prididea cu ajutorarea bunicului la tot felul de treburi ce se ivesc la gospodării de oameni harnici. Începea cu coasa de la sfârșitul lui iunie. Cât a fost mai mititel, nu-i dădea voie bunica să stea prea aproape de tăișul coasei, dar urmărea, totuși, pe ascuns, cu cel mai mare interes, cum hârșâitul lamei groase a instrumentului nemilos cu firele firave de verdeață, dobora totul în cale-i. Iar vârsta adolescenței i-a adus prima lui coasă, cu un număr potrivit înălțimii lui, dar nu tocmai mic, căci în iarna aceea, în câteva luni, crescuse cu 10 cm. Ce bucurie să primească lecțiile date de iscusitul bunic. 
          Ar fi vrut mult să fie aproape bunicilor, dar instruirea și formarea pentru viața profesională ce se cere de vremurile moderne în care trăim, l-a îndepărtat încet-încet de sat. Facultatea de Jurnalism a ales-o la îndemnul profesorului de Limba și literatura română. Cum să aleagă altă cale decât cea a cuvântului scris, când locul fruntaș obținut în fiecare an la olimpiada națională de specialitate nu-i dădea decât aripi puternice către a deveni… jurnalist? În anul al doilea de facultate deja era angajatul unei redacții cunoscute în țară. Băiat deștept… 
          Ce să se facă cu cei 400 de km ce-l depărta de satul copilăriei lui? Greu cu cele câteva zile din an petrecute cu bunicul… Își dorea crescută sub propria-i privire livada despre a cărei îngrijire teoretică știa totul. Până într-o zi, când, în biroul unui cercetător renumit pentru inovațiile sale în domeniul ingineriei genetice fiind, luându-i un interviu a cărui temă era biografia acestuia, inginerul i-a pomenit de plantarea pomilor și despre perioada propice pentru aceasta. 
          – Aha, își spuse când beculețul iluminator al gândurilor i se aprinse, am trei luni la dispoziție să mă pregătesc!
          Și, nici una, nici două, a cumpărat mai multe ziare cu anunțuri imobiliare de pe taraba chioșcului de la colțul clădirii redacției, și a căutat. S-a tocmit cu sine și, bineînțeles, consoarta, care, la țară crescând, avea, din fericire, reale afinități cu pasiunea lui. Astfel că au găsit terenul cel mai bun lor. Nici prea mare, nici prea mic, numai bun pentru înființarea unei livezi de pomi fructiferi în toată regula, poate și a ridicării unei căsuțe într-un viitor nu prea îndepărtat, sperau ei. 15 km imediat îi parcurgi cu automobilul personal, nu-i departe deloc! Au avut noroc că au dat peste un vânzător care a apreciat entuziasmul lor sincer de a munci pământul. 
          Au început treaba. Curăță-l, împrejmuiește-l… Și-acum nu-i rămânea decât să aștepte sfârșitul lui octombrie, să ducă la bun sfârșit însuși scopul pentru care au achiziționat terenul, acela al plantării pomilor fructiferi. De atâtea ori își ajutase bunicul să planteze pomi! Știa totul despre regulile ce trebuie urmate atunci când plantezi pomi: gropi de 50-60 de centimetri lungime, lățime și adâncime, săpate cu câteva zile înainte, fasonarea rădăcinii pomului, introducerea rădăcinii în mocirlă (amestec de pământ, îngrășământ natural și apă), plantarea pomului în așa fel încât punctul de altoire să rămână la doi-trei centimetri deasupra nivelului solului, folosirea a 10-15 litri de apă pentru a-l uda.
          A ales ca livada lui să fie întocmai aceleia pe care o îngrija în vacanțele de primăvară petrecute la țară: o livadă „multi-fructiferă”, multicoloră, cu fructe care să parfumeze din primăvară, până-n toamnă târziu. Cireși primăvăratici, caiși și piersici timpurii, alături de meri văratici, dar mai mulți de toamnă, care să umple lăzile beciului căsuței, pentru proiectul căreia deja lucra arhitectul. Pruni, gutui, doi nuci întregesc peisajul livezii frumos rânduite pe categorii de feluri și soiuri.  
          Ce bucurie să constate, în primăvară, când primele frunzulițe abia mijite în mugurii lor, i-au dat de veste că toți pomii fructiferi plantați în toamna trecută au prins rădăcini viguroase, ce vor transforma încet-încet grădina în livada mult dorită. Doi dintre cei șase vișini plantați chiar au îndrăznit să dea rod încă din prima vară a prezenței lor în proprietatea stăpânului lor, care-i iubește deopotrivă pe toți, îngrijindu-i și protejându-i de dăunătorii ce le-ar putea afecta creșterea.

           Au trecut cinci ani de atunci. Micuțul deja se zbenguie prin curtea casei. Își ajută tatăl cu cea mai vădită plăcere la treburile grădinii, că-i mare și-i mult de lucru. Deh, e din neam de gospodari! 
          Iar eu închei cu prezentarea începuturilor livezii fiului meu. Am cu ce mă mândri, așa-i? Și înțelept, și gospodar… Ca părinte, nu poți decât să te bucuri, cum altfel? 

(Sursa fotografiilor: www.covera.ro)

 

Share

Timp mai mult petrecut alături de cei dragi

Share

          Cum timpul îmi este prețios, programul zilnic aglomerat cu activități care de care mai fără termen de amânare, greu o scot la capăt câteodată cu ducerea la bun sfârșit a proiectelor la care mă angajez a le susține. Mă împart între serviciu, frecventarea zilnică a cursurilor de master și casă. Încerc să le fac pe toate ca la carte, dar timpul nu-mi ajunge, așa că am ajuns în fața situației de a învăța cum să-l drămuiesc eficient. Celor 12 ore de zi-lumină a trebuit să le găsesc o utilizare cu efecte așteptate, dar și cu misiuni îndeplinite.
          Programul meu zilnic este desfășurat precum o rutină, fără abateri de la regulă: intervalul orar 8:00-13:00 este dedicat prezenței mele active la serviciu, conducând cu dăruire activitățile didactice pentru a căror reușită mă pregătesc temeinic cu o zi înainte, de la 14:00 până la 18:00, chiar 19:00 vinerea, sunt prezentă la cursuri, pentru că îmi place să fiu permanent în pas cu noutățile din domeniul meu de activitate profesională, așa că din toamna aceasta sunt masterandă activă a Facultății de Științe ale Educației. Fiică-mea este norocoasă că se numără printre preșcolarii mei, așa petrece cinci ore cu mine; altfel, greu mi-ar fi fost, sunt convinsă, să fiu alături de ea, să-i fiu mama ce și-ar fi dorit-o aproape, numai seara târziu, după 20:00, când, după o zi aglomerată ca a mea, fac totuși cumva să mai petrec cu ea o oră, jucându-ne amândouă, chiar tustrei câteodată… De pregătirea materialelor didactice și a altor auxiliare necesare pentru buna desfășurare a activităților instructiv-educative din ziua ce vine, nu fac excepție niciodată. Aceasta este tabloul de ansamblu al programului meu în zilele lucrătoare ale săptămânii! Îmi mai rămâne week-endul, care îmi dă prilejul de a le pune la punct pe toate ale casei, dar și de a-mi oferi mie însămi relaxarea necesară.

           Așa că, imperios necesară a fost găsirea acelor soluții salvatoare de timp. Lungile drumuri în magazine nu mai sunt de actualitate pentru mine! Și de ce să colind raioane aglomerate, poate fără rost uneori, și să  consum vreme prețioasă așteptând la casă să-mi vină rândul să plătesc? De câte ori n-ați pățit să mergeți la cumpărături având o listă de cumpărături minuțios întocmită, dar pe care n-ați putut-o respecta fie pentru că nu ați găsit spre comercializare ceea ce căutați, fie pentru că ați depășit mult bugetul de cheltuit pe care vi-l propuseserăți? Nu, nu-i bine așa! 
Internetul este plin de magazine online! Zeci de site-uri ce se ocupă cu comercializarea de produse care de care mai diverse: unele cu produse de îngrijire personală, altele cu piese auto, multe cu electrocasnice, cu jucării și, astfel, găsești la un click distanță tot ce ți-ai putea dori. Dar ce ziceți de faptul că există un site în care le găsești pe toate cele enumerate mai sus, plus multe altele? Este vorba de Hanora.ro, care, de când l-am descoperit îmi este de un real folos când vine vorba de efectuarea de cumpărături. Găsesc aici, cum spuneam, piese auto potrivite automobilului meu (doar îmi comunică mecanicul de ce are nevoie, eu plasez comanda, iar în 24 de ore primesc piesa!), jucării de cea mai bună calitate pentru micuța mea, cosmetice, scule trebuincioase în casă, țigări electronice, stickere auto-moto, echipamente complete de supraveghere video, tot felul de produse cuprinse într-o categorie frumos gândită – „Timp liber” și multe altele.

           Ultima dată am cumpărat de pe Hanora.ro jucării foarte interesante pentru Cătălina, fiică-mea (împlinește patru ani în curând). Cât e ea de mică, adoră figurinele cu personaje din povești sau desene animate. Și nu mi-a fost deloc ușor să-i întregesc mica ei colecție cu Daisy, Donald, Mickey Mouse ș.a., până am descoperit pe Hanora o ofertă mult superioară cantitativ, dar mai ales calitativ, a acestor mici jucării, în comparație cu alte magazine, fie ele online ori nu.


           Astfel că reușesc să economisesc timp important petrecut mai bine în prezența celor dragi mie, decât „alergând” prin magazine. Bine că s-a gândit cineva să inventeze acest nou concept de punere laolaltă a tuturor celor folositoare pentru fiecare; de toate pentru toți! Doar o privire să aruncați și vă veți conving de veridicitatea celor spuse de mine!

(Sursa fotografiilor: www.hanora.ro)
Share

Pregătiri de iarnă…

Share

          Mai e doar o lună până la sosirea oficială a anotimpului cel rece şi gândul acesta îmi dă deja fiori, deocamdată doar de emoție, nu de frig. Și nici nu vreau să am de-a face cu nesuferita senzație! Probabil că am această tendință de a respinge din start orice gând legat de temperaturi joase ale mediului ambiant, de când cu zilnicele parcurgeri de către mine ale celor trei kilometri de drum înzăpezit în iarna anului trecut, timp de două săptămâni. Trebuia să ajung la serviciu și, cum automobilul personal nu-și putea face loc deloc prin nămeții ce au fost anunțați de însuși codul roșu de ninsoare din cadrul prognozei meteo, de care sunt sigură că vă mai aduceți aminte, a trebuit să iau la pași mărunți calea către serviciu. Așa că-mi înțelegeți acum repulsia acută ce o resimt la adresa frigului, a umidității. 
          Nu vreau să mai am de furcă cu umiditatea ce se instala în încălțările mele de cum călcam în omătul gros! Și cum nu știu ce iarnă va mai fi cea apropiată, deja mi-am pus la punct arsenalul de cizme, ghete ce-mi vor încălzi iarna.

          Când am pus în coșul virtual prima pereche de încălțări nu m-a dus gândul decât la posibilul parcurs prin zăpadă ce s-ar putea ivi și în iarna aceasta. Ce să-mi fie mai de folos decât niște cizme impermeabile  călduroase, confortabile, ușoare și de calitate, precum acestea din fotografia de mai jos? Interiorul îmblănit, precum și talpa antiderapantă s-au adăugat celorlalte calități, cumpărându-le fără a pregeta. 


           Locul secund în lista de cumpărături l-a ocupat această pereche de cizme, la care m-a atras, pe lângă multiplele calități ce țin de domeniul practic, precum faptul că sunt călduroase, de calitate, motivul grafic specific iernii, care, parcă, înveselește orice pesimist, aducând în cuget pe… Moș Crăciun. Cu siguranță că înșiși preșcolarii mei vor fi atrași de încălțările ce-mi vor fi nedespărțite în zile friguroase ce vor veni cât de curând.


Se știe că, pentru a rezista intemperiilor, prin impermeabilizarea lor, dar și pentru un aspect plăcut vederii, încălțămintea are nevoie și ea de îngrijire. Pentru aceasta s-au inventat produse precum crema, spray-urile, cremele sau bureții pentru pantofi. Am adăugat cizmelor și crema de pantofi potrivită, astfel că n-am plătit nimic pentru transportul coletului (la cumpărături de peste 99 lei, transportul este gratuit!).

          De calitate bună, cizmele au fost o surpriză veritabilă să le descopăr în coletul trimis în doar 24 de ore de la plasarea comenzii de către mine în site-ul Kalapod.ro. Pentru că a lor contravaloare a fost de… 92,80 lei. Da, ați citit bine! O sumă atât de mică plătită pentru produse de calitate foarte bună! Raportul calitate-preț în cazul tuturor produselor comercializate în site-ul sus-amintit este mult avantajos pentru clienți.

          Nu-mi rămâne decât să aștept cu emoție iarna, dar cu emoția legată numai de bucuria ce, ca și altă dată, se naște mereu în preajma căderii primilor fulgi de zăpadă. Nu-mi mai pasă acum de nămeții care mi-ar putea fi potrivnici. Dimpotrivă, parcă-i doresc acum, când știu că am tot ce-mi trebuie ca să pășesc cu încredere prin iarnă.

(Sursa fotografiilor: www.kalapod.ro)
Share

Parc de aventura la Straja

Share

Vara trecuta am decis cu mic, cu mare, toti ai casei, ca este vremea de o iesire in mijlocul naturii. Cum concediul era pe sfarsite, iar escapadele din oras lipsisera cu desavarsire din cauza unor proiecte ale noastre ce nu suportau amanare (ce concediu!; deloc!), week-end-ul ce ne ramasese la dispozitie pentru „iesire” trebuia sa suplineasca cu adevarat lipsa totala de relaxare ce ne-a caracterizat tot anul. Si unde sa uitam mai bine de tumultul orasului zgomotos decat undeva la munte, unde racoarea padurii verzi sa ne umple de energie si buna dispozitie? Asa ca nici una, nici doua, fara sa gandim mult, doar la dorinta de evadare ce trebuia imperios indeplinita, am luat drumul catre Straja, in judetul Hunedoara. Noi doi si copilul de patru ani…
Ne-au convins laudele bunilor nostri prieteni la adresa statiunii turistice sus-amintite, care tocmai se intorsesera dintr-un sejur Straja. Pe ei i-a incantat la culme noul parc de aventura inaugurat in Straja in 20 iunie anul acesta, povestindu-ne si noua cat de distractiv a fost. Dar povestirile raman vorbe, ne doream si noi o asemenea ocazie de a incerca ceva inedit, un mod de a ne distra putin iesit din comun. Cele cateva parcuri de distractie din tara, fiind atat de putine, chiar fac din acestea o tinta de dorit pentru aceia ce chiar isi doresc iesirea din rutina zilnica a vietii de oras. 
Asa ca intr-o joi am plecat de acasa catre Straja! Straja a fost declarata statiune turistica in anul 2002, datorita celor sapte partii ce atrag iarna de iarna turisti dornici de a schia intr-un loc amenajat la standarde inalte. Dar nu numai iarna cele peste 300 de locatii de cazare sunt cautate, vara facand din Straja o destinatie ideala pentru excursii si drumetii. Situata la altitudinea de 1440 m langa localitatea Lupeni, statiunea ne-a asteptat cu bratele deschise. 



Cele trei zile petrecute acolo au fost de neuitat. Am ales sa ne cazam intr-o locatie situata la cateva minute de mers pe jos de parc de aventura Straja, la Vila Alpin. 

 
 

Dar sa va spun ce am facut propriu-zis in Parcul de Aventura! Doua zile, vineri si sambata, la ora 10:00, cand ajungeam noi, eram intampinati de personalul ce se ocupa de instruirea si supravegherea persoanelor participante la diverse aparate. Podurile suspendate de mai multe feluri, peretii de escalada, cele trei tiroliene de lungimi diferite, circuitul de ateliere cu lungimea de 225 de metri ne dadeau avant catre cele mai mari emotii. Mi-a placut ca fiica-mea care, cum am spus, are patru ani, s-a putut si ea folosi de poduri suspendate adecvate varstei ei. Chiar daca la inceput ii era frica, apoi nu se mai satura de traversarea lor alaturi de alti prichindei deopotriva ei.

Vacanta la Straja a fost bine aleasa. Cu siguranta ca vom merge cat de curand, cu urmatoarea ocazie, tot acolo, pentru ca am fost tare incantati locurile acelea, de caldura personalului din locatia unde am ales sa ne cazam, dar mai ales de trairile intense de care am avut parte in Parcul de Aventura. 

Articol scris in cadrul SuperBlog 2014



Share

Cum ții microbii departe

Share

Banalul gest de spălare a mâinilor ne poate feri de boli cu care sigur nu vrem să ne alegem, boli greu de tratat. Apa și săpunul sunt aliații noștri de nădejde când vine vorba de ținerea departe a bolilor infecțioase respiratorii, a parazitozelor, bolilor digestive, care reușesc să se răspândească ușor când le este oferit mediul propice pentru aceasta. Mâinile murdare sunt responsabile pentru răspândirea a 80% din bolile infecțioase. 

Voi enumera doar câteva dintre cele mai frecvente afecțiuni datorate mâinilor murdare:
Hepatita A, cunoscută chiar sub numele de „boala mâinilor murdare” este cea mai frecventă formă de hepatită întâlnită, simptomele fiind acelea de astenie, de îngălbenire a pielii, febră, dureri musculare. Unele persoane purtătoare ale virusului nu prezintă niciun simptom, de aceea transmit boala și altora. Simptomele pot fi, așadar, ușor confundate, de aceea este necesară consultarea periodică a medicului specialist, care, pe baza examenului serologic (de sânge), este în măsură să prescrie calea cea mai potrivită spre însănătoșire.
Escherichia coli sau E. coli este o bacterie ce trăiește în mod normal în interiorul sistemului digestiv. Dar prezența ei nu este limitată întotdeauna la intestin, așa că poate, prin abilitatea ei, să supraviețuiască chiar și în afara corpului uman. Așa că, datorită mâinilor murdare foarte ușor putem duce bacteria în propriul nostru organism, suprapopulând coloniile deja prezente în mod natural. Cauzează diaree hemoragică, o afecțiune gravă, cu un pronostic rezervat din partea medicilor.
Criptosporidioza intestinală afectează mai ales copiii. O igienă minuțioasă a mâinilor are drept efect reducerea riscului de contaminare cu oxiurile protozoarului Apicomplexa protozoans din genul Cryptosporidium. Ajungând în intestin, protozoarul afectează mucoasă, ducând la apariția diareei ce poate fi letală pentru copii și bătrâni.
Meningita, altă afecțiune ce poate avea drept cauză chiar lipsa utilizării apei și a săpunului în curățarea mâinilor, este fie de cauză virală, fie bacteriană. Dacă nu este tratată, boala poate duce la afecțiuni ale creierului sau chiar deces.

De câte boli grave ne putem feri doar prin spălarea corectă a mâinilor! Spălarea corectă a mâinilor presupune frecarea cu săpun a întregii suprafețe pe care murdăria se poate depune. Spălarea pentru cel puțin 20-30 de secunde cu apă și săpun a mâinilor, după fiecare intrare în contact cu obiecte purtătoare de germeni, precum mânerele ușilor, banii, cărucioarele din supermarketuri, barele din mijloacele de transport în comun, ne ferește de îmbolnăvirea propriului nostru organism. 


Dar nu este importantă numai igiena adecvată a mâinilor, prin utilizarea consecventă a apei și a săpunului! Însăși modalitatea cum alegem să uscăm mâinile este covârșitor de importantă. Ați observat cât de mediatizată este importanța înlocuirii uscătoarelor de mâini cu aer cald din super/hipermarket-uri cu hârtia absorbantă/prosoape pliate? Un studiu realizat în anul 2012 la Institutul Pasteur și Universitatea Westminster, a scos la iveală că uscătoarele de mâini și prosoapele clasice din material textil sunt purtătoare de bacterii, microbi, crescând astfel riscul îmbolnăvirilor. Prosoapele din hârtie sunt eficiente, deoarece usucă mâinile mai repede, în timp ce, când mâinile sunt ude, precum și sub acțiunea căldurii, transferul de germeni are loc foarte ușor, așa cum a demonstrat omul de știință Cunrui Huang. 
Personal, în spațiile publice unde prosoapele pliate de hârtie lipsesc, prefer să utilizez hârtie igienică, în defavoarea uscătorului cu aer cald. Astfel mă apăr de contaminare!

O mulțime de producători hârtie igienică vin cu soluții în ceea ce privește exigențele fiecăruia dintre noi. Având o atât de largă gamă de produse de igienă și curățenie a casei, nu am cum să nu aleg ceea ce este mai bine pentru sănătatea mea și a familiei mele. Am renunțat de mult timp la utilizarea prosopului de bucătărie din material textil, pentru prosop hârtie ce-mi oferă siguranța că mâinile îmi sunt uscate în proporție de 96% după 10 secunde și de 99% după 15 secunde, timp în care transferul de germeni nu se poate realiza. 

Să alege, așadar, să ne păstrăm în bune condiții darul cel mai de preț pe care l-am primit de la viață: sănătatea! Nu-i greu deloc să ne ferim de microbi, bacterii sau viruși prin igiena mâinilor! Dar să ne curățăm mâinile corect!

Sursa fotografii:
http://www.cugetliber.ro/imagini/original/washinghands-1377060384.jpg
http://super-blog.eu/proba-8-cum-sa-tii-microbii-departe/

Articol scris pentru SuperBlog 2014

Share

Cadou neașteptat de rapid

Share

Miercuri, 15.10.2014, 20:30

Țin cu tot dinadinsul să am un ceas automatic, pentru că de mic bunicul m-a pus în cunoștință de cauză asupra funcționării mecanismului acesta complex al multelor rotițe din interiorul său. Apreciez arta și meșteșugul necesare pentru producerea unui mecanism automatic. Este fascinant să vezi cum o tehnologie veche de sute de ani este perfect funcțională și precisă chiar și astăzi. Cum să nu apreciez aceste ceasuri și cum să nu-mi doresc dintotdeauna unul când mă gândesc la implicarea umană pe care o presupune un ceas automatic, a cărui asamblare se face întru totul manual?

Așa că nu mai las timpul să treacă fără ceasul pe care mi-l doresc încă din copilărie… Mi-am promis solemn că mi-l voi dărui mie însumi. Așa ca sunt în plină căutare de măsurător al timpului care să-mi întărească convingerea că timpul este la mâna mea, nu invers. Chiar zilele trecute am descoperit un site ce comercializează o gamă variată de ceasuri originare aparținând unor mărci consacrate, precum Fossil, Gucci, Timex, Citizen, Casio, Guess și multe altele. Este vorba de www.Ceasuri-Pro.ro. Deja am pus ochii pe un ceas Timex ce cu siguranță cât de curând va fi al meu. Apreciez reducerea substanțială a prețului inițial, reducere de care beneficiază multe, multe alte produse comercializate în acest site. Așa că, ceas dorit, pregătește-te să fi al meu!

UPDATE

Miercuri, 15.10.2014, 20:55 

Nu puteam să las să treacă ziua aceasta, fără să revin asupra celor scrise de mine acum putin timp mai sus. Pentru că situația este alta acum. Ei bine, nu mai este nevoie să fac nicio comandă de ceas. Nu mai este nevoie, de fapt, să plasez eu comanda, pentru că soția mea, prin metode numai de ea știute (mă refer la modul cum a reușit să nu-mi dea absolut nimic de bănuit!) mi-a făcut ziua de astăzi frumoasă. Drept în mijlocul săptămânii, nemaiavând răbdare până duminică, când ne vom primi invitații să sărbătorim (hei, este ziua mea duminică!!!), mi-a dăruit încă de azi cadoul pregătit pentru mine. Și știti ce mi-a dăruit? Da, ceasul Timex despre care am scris eu miercuri aici! Dar cine să-mi cunoască mai bine frământările decât a mea consoartă? Îi mulțumesc sincer.

Ceasul l-a comandat chiar de pe www.Ceasuri-Pro.ro. Îi ciripisem eu ceva… Și de ce să-și mai bată capul căutând în altă parte?

 

Share

Cum pot invata prescolarii zilele saptamanii…

Share
…dar si ce este alimentatia sanatoasa
Pun mare pret pe pachetul continand gustarea de la ora 10:00 a prescolarilor mei. Cum exemplul personal si exercitiul este cel mai eficient cand vine vorba de formarea deprinderii pentru prescolari si, in cazul acesta, pentru parintii lor, fac in asa fel incat ca sanvisul zilnic al Catalinei, fetita mea, si ea prescolar in grupa, sa fie unul model, „sanatos”, cu ingrediente care sa-i asigure energia de care atat de mult nevoie pentru a deveni mai desteapta, cum spune ea. Asadar, sanvisul ei contine mereu altceva. Intr-o zi muschi, in alta branza, apoi zacusca si tot asa, mereu sa fie ceva diferit de ziua anterioara. Sticla cu apa (nu suc, cum obisnuiau parintii la inceput sa le puna in ghiozdan, gandind ca supraadaosul de zahar le-ar putea face vreun bine copiilor!!!; nu mai zic de faptul ca la unii dintre copii pachetul cu mancare era alcatuit numai din… dulciuri!) nu lipseste si nici fructul. Imi place sa vad cum copiii, macar la gradinita, consuma alimente sanatoase si ca, macar teoretic, stiu bine cat de importanta este pentru sanatatea lor respectarea unui regim de viata care sa nu-i imbolnaveasca.
 
 
Sa va spun cum au invatat ea si colegii ei zilele saptamanii si succesiunea acestora in timp! Am gasit o metoda inedita de a-i invata pe copiii, dar si pe parintii acestora, ca mica gustare de la gradinita, sanvisul, trebuie sa fie unul „sanatos”, iar utilul l-am imbinat cu insusirea cunostintelor legate de timp, de zilele saptamanii, cum spuneam, si de cunoasterea si recunoasterea unor flori ale primaverii.
Mai intai, in cadrul activitatii de educare a limbajului, sub forma memorizarii, copiii au invatat sa recite urmatoarele versuri:
Saptamana florilor
de Elena Dragos
LUNI, in gradinita mea
S-a ivit o viorea.
MARTI a rasarit bujorul
Caruia-i dusesem dorul.
MIERCURI vine garofita,
Scanteindu-si cununita.
JOI pansele s-au deschis
Sub zanatecul cais.
VINERI, galbene lalele
Inflorit-au bland si ele.
Da, stiu, mai este sambata si duminica, dar am preferat sa ma opresc la zilele din saptamana in care prescolarii frecventeaza gradinita! Asa, parintii le-au putut pregati sanvisurile avand insasi forma si asemanarea florilor cu care copiii facusera cunostinta in cadrul activitatilor de cunoasterea mediului, mai intai, apoi din poezia invatata.
Ce surpriza sa vad atata implicare din partea copiilor si a parintilor lor! Timp de doua saptamani, fiecare zi era fascinanta. Abia asteptau micutii ora 10:00, cand rutina servirii gustarii le dadea prilejul de a descoperi minunile din propriile ghiozdanele. Sanvisuri care de care mai frumos gatite in flori, asteptau sa fie devorate de pitici.
 
Lunea era ziua viorelei. 
Bujorul de marti prindea contur prin aranjarea cu talent a feliilor mici de ardei de jur-imprejurul unui strat gustos de branza asezat peste miez de paine taiat cu o forma speciala, astfel incat sa fie leit o floare. 
Miercuri, garofita venea intr-un buchet alaturi de surate ale ei, alcatuite din felii subtiri de paine intre care se pune branza; se da forma lalelei prin inlaturarea a mici portiuni din sandvis, ca in imagine. Felii de rosie si castravete intregesc decorul. 
Petalele colorate ale panselelor de joi ni le-au aduc rondelele potrivit sectionate de castravete, alaturi de cele de rosie. Primul strat, crema de branza, urmat de rondelele asezate cu dibacie.
Pentru vineri, lalele n-au fost altceva decat jumatati de rosii mici al caror miez a fost eliminat, facand loc branzei si conturului evident al florii mentionate in poezie pentru aceasta zi a saptamanii.
Sandvis MARTI – bujor
Sandvis MIERCURI – garofita
 
 
 
 
Sandvis VINERI – lalele
 
Asa au invatat temeinic ca un sandvis poate fi „sanatos” avand formele frumoase ale florilor. Tot asa si-au insusit temeinic zilele saptamanii, nu numai sub aspectul reproducerii mecanice a lor, ci gandind logic succesiunea lor.
 
Sursa fotografii:
http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/fotogalerie-meniurile-gradinite-revolutionate-specialisti-vezi-vor-contine-1_50ae29237c42d5a6639a2f4c/index.html;
http://www.greatgrubclub.com/domains/greatgrubclub.com/local/media/images/medium/sandwich-flower-power.jpg
http://mitinitta.blogspot.ro/2013/01/aperitivsandvis-lalele.html
http://monykmonyk.blogspot.ro/2012/06/mancare-haioasa-pentru-copii-comida.html
 
Articol scris pentru SuperBlog 2014.
Share

Tableta achiziționată de pe Dwyn.ro

Share
 Iată că toamna își intră încet-încet în drepturile ei depline, lumina soarelui specific ei amintindu-ne cum, iată, ca-n fiecare an, ea, toamna, aduce culori calde printre ramurile copacilor. Frunze de la galben până la roșu aprins ne aprind și nouă, parcă, mai tare dorul după verdele ierbii de vară și, căutându-l, constatăm că-i mai puțin. Nu zic că nu-mi place anotimpul acesta. Dimpotrivă, pot spune cu tărie că tocmai acum, toamna, este pentru mine momentul când descopăr mai de aproape natura cu frumusețile ei. Acum luăm drumul cărărilor de munte. Când să vezi pădurea mai frumoasă decât acum?
 Avem obiceiul ca în fiecare an, eu și soțul meu, Cătălin, un week-end al lui octombrie să-l petrecem în calitate de peregrini. Și preferăm, încă nu ne explicăm nici măcar noi de ce această statornicie pentru un singur loc, să vizităm an de an (aceasta din 2012) mânăstirile din Vâlcea. Ați văzut vreodată Cozia în octombrie? Dacă nu, nu știți ce ați pierdut… Peisajul este mirific…
 Pentru că nu pot fi depărtată prea mult de prietenii mei, am hotărât acum, înainte de plecare, să achiziționez o tabletă care să-mi înveselească zilele. Am găsit-o, după îndelungi căutări, în site-ul Dwyn. Am căutat în stânga și în dreapta recomandări privind magazine, chiar și online, din care să-mi pot achiziționa o tableta potrivit mie, buna și al cărui cost să se încadreze în bugetul de care dispun. Și am găsit site-ul www.dwyn.ro; este un magazin online ce comercializează în momentul acesta mii de produse, acoperind o gamă largă a segmentelor IT, multimedia, entertaiment, gaming, telecomunicații și soluții de securitate. 
Produsele comercializate de magazinul Dwyn.ro sunt noi, sigilate, originale și beneficiază de garanția specifică dată de către furnizorul, producătorul sau distribuitorul oficial. Dacă nu ești încântat(ă) de produsele primite, le poți returna, fără a fi nevoie de vreo explicație, în termen de 14 de zile de la primirea comenzii. Poți opta fie pentru un alt produs, fie pentru returnarea banilor.
 Tableta PRESTIGIO MultiPad 7.0 Ultra+,  ce am ales-o, este numai bună pentru a fi în contact permanent cu noile postări în rețelele de socializare ale prietenilor mei. Pentru că știu și ei de apropiata noastră escapadă, am fost asaltată de cereri de a posta fotografii în timp real ale locurilor vizitate. Și acesta a fost unul dintre motivele pentru care am hotărât să-mi achiziționez această tabletă. Pentru că am, cu siguranță, ce arăta lumii! Funcționalitatea 3G oferă o mobilitate ridicată, așa că pot realiza fotografii cât mai inedite. Autonomia bateriei este mai mult decât mulțumitoare
Am făcut o alegere de care sunt mulțumită.
 
 Nerăbdarea de a pleca de-acasă deja a pus stăpânire pe mine. Iar gândul ca am acum în dotare instrumentul care să mă pună în contact cu ai mei cât sunt plecată, tableta cea nouă (verde!), îmi accentuează și mai tare… dorul de ducă. Dar mai e un pic și vă voi arăta și vouă… în direct fotografiile realizate prin Vâlcea și pe Valea Oltului, în sus. Abia aștept!
Share

Povestea ștampilei mele

Share

Ștampila Colop lucrează de zor, mânuită cu sârguință de dorința-mi de a trimite la termen actele. Și cum să nu-mi fie așa dragă, chiar ea, o ștampilă, când păstrează o bucățică ruptă din ființa mea? Mă regăsesc în privirea personajului central, chiar bunicul meu… Prin personalizare, ștampila mea arată așa:

Își lasă amprenta adânc întipărită în sufletele noastre și ne arată de la vârste fragede ce înseamnă dragostea nemărginită. Bunicii revin adesea în amintirile oricui, la fel și în cazul meu.
Privesc adesea fotografia cu bunicul și retrăiesc clipe minunate, din păcate de mult apuse. Este singura pe care o am cu el și cu sora mea, din vremea copilăriei noastre și este făcută în urmă cu 25 de ani. Cu toate astea, de fiecare dată când mă uit la ea, simt că bunicul e lângă mine și parcă îi aud vocea blândă.
Îmi place să cred despre mine că sunt o fire ambițioasa, care se străduiește să ducă la bun sfârșit tot ceea ce-și propune. Până acum, am cam reușit.Nu-i vorbă, e loc și de mai bine, însă cu pași mici se urcă munții. Iar toate acestea i se datorează bunicului meu din partea mamei, taica, așa cum obișnuiam să-i spunem. El a fost pentru mine un mentor. Prin îndemnurile lui, ce mi-au rămas adânc întipărite în minte, am căpătat imboldul de a-mi depăși condiția. Și a fost extrem de important pentru mine. Căci mama s-a stins pe când eu și sora mea eram de-o șchioapă, adică de trei luni și respectiv doi ani.Iar bunicii au fost aceia care ne-au crescut cum au putut mai bine. Ei ne-au educat cu adevărat și ne-au transformat în ceea ce suntem astăzi.
Cum aș putea să uit vreodată sfaturile bunicului, un meseriaș talentat, tâmplar. dogar, fierar deopotrivă?! Și el a învățat din zicale, așa că ni le-a transmis și nouă: „Ai carte, ai parte!”, „Meseria e brățară de aur.”… 

Anii au trecut cât ai clipi. S-a dus și vremea copilăriei, s-a stins și bunicul… Mă mai alină gândul că va rămâne mereu în sufletul meu și în felul meu de a fi.
Cătălina, fetița mea, îmi oferă zi de zi noi motive de a savura plăcerea de a fi părinte. Și, privindu-i zâmbetul, îmi explic puterea bunicilor mei de a ne iubi atât de mult pe mine și pe sora mea, copiii copilului pe care l-au pierdut. Îmi doresc ca bunicul și mama, de-acolo, din cer, să știe că nu voi da greș vreodată cu învățăturile primite.

Singura fotografie a mea cu bunicul este chiar cea pe care am utilizat-o pentru personalizarea ștampilei. Ștampila mi-e nelipsită, așa vreau să fie și amintirea aceluia care mă îndemna ca în viață să fiu tare ca piatra în orice împrejurare, să nu mă las doborâtă de nimic, pentru că există pentru orice neajuns, pentru orice problemă, o soluție.

Articol scris pentru SuperBlog 2014.

Share