Arhiva anului 2014

Un rezumat al anului 2014. Ce a însemnat pentru mine?

Share

Pentru că mai sunt doar câteva ore și ceasul va bătea ultima secundă a anului acesta, 2014, vestindu-mi că e vremea pentru întocmirea de noi aspirații către care să tind, am zis să nu las timpul să treacă fără a-mi așterne pe „paginile” blogului meu realizările (de ele trebuie să ne amintim, că de restul dorințelor vom avea grijă a le duce la îndeplinire în anul ce vine…).

Încep cu cea mai mare realizare. Este a soțului meu, Cătălin, dar importanța ei se răsfrânge cu prisosință asupra întregii familii. Începând cu anul 2014, martie, este preot.

Cătălina a împlinit trei ani. Ca orice părinte, nu-i văd decât calitățile (hei, ce defecte să aibe puișorul mamei?; vă recunoașteți, mămicilor???): e frumoasă, e isteață, e cuminte, dar… cam plângăcioasă. Dar nu-i bai, că seamănă cu mine, așchia nu sare departe de trunchi, când o privesc mă văd pe mine când eram de-o șchioapă. Plângeam din orice… Iar acum sunt tare emotivă și mai că-mi dau lacrimile dacă ceva nu-mi convine. Of!

Absolvirea celei de-a doua facultăți, de Științe ale Educației. Mi-am dorit mult să urmez specializarea Pedagogia Învătământului Primar și Preșcolar a acestei facultăți, tocmai de aceea m-am înscris în 2011, când Cătălina, fetița mea, avea doar 7 luni, la cursuri. N-a fost ușor deloc să merg la serviciu dimineața, apoi la facultate, iar seara s-o dedic familiei. Aceasta timp de trei ani. Dar a meritat efortul, pentru că nota 10 obținută la examenul de licență m-a ajutat să obțin un loc subvenționat de la bugetul de stat la master. Așadar, încă o realizare: din octombrie sunt masterandă.

Înscrierea pentru obținerea gradului didactic I. Nu las timpul să treacă pe lângă mine. Toate gradele la timpul lor!

Participarea alături de Cătălin la shakedown-ul Raliului Harghitei, în septembrie. O experiență pe care nu o voi uita toată viața mea… Am avut super-norocul să câștig o mini-excursie de trei zile în Harghita, la Odorheiu-Secuiesc, ce includea și shakedown-ul (shakedown înseamnă probă de raliu). Cătălin a fost copilotul lui… Titi Aur. Chiar dacă eu eram cea care câștigase privilegiul de a fi alături de unul dintre marii campioni ai raliului național și nu numai, n-am avut atât de mult curaj încât să îndrăznesc a mă încumeta a sta în dreapta pilotului unei mașini de raliu, așa că tot Cătălin m-a salvat… Atât a așteptat!!!

Întocmirea actelor de proprietate pentru terenul pe care sperăm că ne vom construi casa noastră. Am o soacră bună. Ne-a oferit terenul pentru casă.

Blogul acesta. N-am mai scris din 2012 în blog. Aceasta până cu două zile înainte de a susține licența, în iunie. M-a sunat cineva de la SEO Monitor. Apucasem de mă înscrisesem la ediția din primăvară a concursului Orkestra organizat de ei, nu participasem cu niciun articol atunci, iar ei or fi zis să-mi aducă aminte că e vremea să mă apuc serios de scris. Summer Orkestra care a reprezentat pentru mine descoperirea plăcerii scrisului. Aș fi putut să scriu și mai bine, și mai mult, dar aceasta este abia începutul, abia de o jumătate de an scriu oarecum serios în blog. Sper să ajung să-mi fac mai mult timp liber și să vă împărtășesc și alte idei/teme, nu numai advertoriale scrise pentru diverse campanii.

Îmi doresc ca 2015 să fie pentru toți un an mai bogat în împliniri, mai înalt în aspirații și plin de succese! LA MULȚI ANI!

2015 Fireworks.

rezumat

 Sursa foto: www.jurnalul24.ro

 

 

 

 

 

Share

Ai blog si iti plac provocarile? Participa la campania Craciunul Bloggerilor si castiga premii in valoare totala de peste 10000 lei!

Share

Ai blog si iti plac provocarile? Participa la campania Craciunul Bloggerilor si castiga! Click pe titlul fiecarei campanii in parte pentru a accesa regulamentul si pentru a participa!

Campania Gadgetway

Premiul 1: Voucher de 400 lei pentru bloggerul care aduce cei mai multi vizitatori pe site-ul magazinului Gadgetway.ro
Premiul 2: Voucher de 300 lei pentru autorul articolului clasat pe locul 1 in preferintele juriului
Premiul 3: Voucher de 200 lei pentru autorul articolului clasat pe locul 2 in preferintele juriului

Campania KarinGifts

Locul 1: voucher de 400 lei
Locul 2: voucher de 300 lei
Locul 3: voucher de 200 lei

Campania Fungadgets

Fiecare blogger care aduce minim 300 de click-uri unice primeste garantat o boxa Colia.Sound Beat V2.0 Jazz Edition in valoare de 149 de lei.

Campania PlusConfort

Suma de 300 lei

Campania Cris Smile

Autorul celui mai reusit articol primeste o tableta Allview WI10N in valoare de 1149 lei

Campania GemSale

Locul 1: suma de 300 lei
Locul 2: suma de 100 lei
Locul 3: un voucher in valoare de 100 lei pentru cumparaturi din magazinul GemSale
Locul 4: un voucher in valoare de 100 lei pentru cumparaturi din magazinul GemSale

Campania Top Cadouri

Locul 1: Voucher de 400 ron
Locul 2: Voucher de 250 ron
Locul 3: Voucher de 250 ron
Locul 4: Voucher de 100 ron
Locul 5: Voucher de 100 ron

Campania iTool:

Locul 1: smartphone Eten Glofish X800
Locul 2: voucher de 200 lei
Locul 3: voucher de 100 lei

Campania Mobila-Ghencea.ro:

Locul 1: Scaun birou Space in valoare de 590 lei
Locul 2: Scaun directorial MG 34 in valoare de 450 lei
Locul 3: Scaun birou 935 H negru in valoare de 390 lei

Campania Babytrend:
Locul 1: Tableta Allview Viva C7
Locul 2: Telefon fix Siemens DECT Gigaset A380

Premiile campaniei

Se vor acorda atat premii in cadrul fiecarei campanii individuale, cat si premii surpriza bloggerilor clasati pe primele 10 pozitii ale clasamentului Craciunul Bloggerilor.
Primii 10 bloggeri din Clasamentul campaniei Craciunul Bloggerilor primesc cadouri surpriza, in valoare de peste 1000 lei. Pentru Clasamentul Craciunul Bloggerilor vor fi luati in calcul doar bloggerii care participa la minim 75% din campanii.

Deadline

Unele campanii se incheie mai devreme (vezi regulamentul fiecarei campanii in parte), insa toate campaniile se incheie cel tarziu pe 20 Decembrie, ora 23:59

Ce trebuie sa faci

Bloggerii inscrisi in Campania Craciunul Bloggerilor pot alege la ce campanii participa (un blogger poate participa la o singura campanie, la cinci sau la toate campaniile).

Daca un blogger participa la o singura campanie, poate castiga oricare din premiile aferente acelei campanii.

Clasamentul concursului Craciunul Bloggerilor se realizeaza in functie de notele primite de la fiecare sponsor in parte. Fiecare sponsor va acorda note de la 1 la 10 fiecarui articol participant. Notele vor avea zecimale, astfel ca lupta va fi foarte stransa.

Premiile fiecarei campanii individuale vor fi acordate de catre sponsori, in termen de 45 de zile de la finalizarea jurizarii.

La acest regulament se adauga regulile prevazute in fiecare campanie individuala din cadrul Craciunul Bloggerilor. Campaniile individuale participante vor fi auntate pe aceasta pagina cu link catre campanie in partea superioara a acestui articol.

Un blogger se poate inscrie cu minim unul si cu maxim trei articole. Sponsorul jurizeaza fiecare articol in parte si acorda o nota de la 1 la 10 (cu zecimale) fiecarui articol. Articolul cel mai bine notat (daca bloggerul scrie mai mult de un articol pentru o campanie) din cadrul fiecarei campanii individuale intra in calcul pentru clasamentul Concursului Craciunul Bloggerilor.

Share

Top 5 provocări pe care le întâmpini atunci când ai un restaurant

Share

Am fost provocată de Costa d`Oro să alcătuiesc cu ajutorul vostru, al cititorilor blogului meu, un Top 5 al provocărilor pe care le poți întâmpina atunci când ai un restaurant. Fie că dețineți unul, voi sau o cunoștință a voastră, fie că va trebui să vă supuneți la un exercițiu de imaginație, haideți să încercăm împreună să răspundem provocării!

Acum câteva săptămâni vă povesteam tot aici, pe blog, cum am hotărât înlocuirea sistemului de iluminat al restaurantului cu unul nou, pentru a crea o atmosferă atrăgătoare clienților, apelând la o firmă specializată în oferirea unor astfel de servicii. Ce a ieșit a fost mai mult decât peste măsura așteptărilor… Și vă scriam despre începuturile restaurantului familiei mele: Când am deschis acum nouă ani restaurantul, știam precis că va fi unul ce se va adăuga celorlalte câteva deja prezente în peisajul orașului. Așa avea să fie perceput la început de clienții pe care aveam, uite, să-i transform într-unii fideli. Nu-mi doream să fiu asemenea fostului meu șef, tocmai de aceea am pornit pe drumul acesta, voiam să ofer și să lansez produse mai bune și mai ieftine decât ale concurenței. Iar faptul că am dezmembrat bucată cu bucată șura bunicului din Maramureș pentru a o recompune din nou în întregirea localului este firesc că mi-a dat imboldul de a aduce pe culmi înalte ale succesului bucată din însăși ființa mea, a familiei mele. Stilul rustic ce l-am ales pentru restaurant s-a dovedit a fi unul nimerit, aceasta dacă luăm în vedere că este singura locație de acest fel din oraș.  

N-a fost deloc ușor să fac în așa fel încât localul să aibe succes atâți ani. În anii aceștia am renunțat la timp liber, am îndeplinit funcții care de care mai diverse, de bucătar în primul rând, dar și de secretară, de spălător de vase, de ospătar sau de curier. Dar împlinirea sufletească ce o resimt oridecâteori îi văd pe oamenii mulțumiți aflați în căutare de relaxare în compania unul altuia și a meniului deosebit în restaurantul meu, nu o pot exprima în cuvinte.

În lumea noastră a gastronomilor, e o vorbă: „Clientul are întotdeauna dreptate”; este vorba de privilegiul lui suprem de a primi servicii excelente, care să-l încânte, să perceapă vizita în restaurant ca pe o preocupare permanentă a personalului angajat pentru buna lui dispoziție. De la această premisă am pornit la modelarea sinuoasă, dar susținută a spațiului localului și a angajaților mei. Aceștia din urmă și-au însușit standardul impus de mine în ceea ce privește calitatea alimentelor, a serviciilor, a curățeniei, a vestimentației și, bineînțeles a comportamentului manifestat în relația cu clienții. După ce echipa a învățat că standardul impus de mine este unul care să conducă către dezvoltarea afacerii, pentru atragerea a mai mulți clienți și către fidelizarea lor, n-a fost greu să facem un renume din restaurant.

Așadar, încercând să alcătuiesc o listă cu provocările pe care le poți întâmpina când ai un restaurant, aș enumera:
– birocrația premergătoare deschiderii restaurantului;
– renunțarea la timpul liber și dedicarea acestuia numai restaurantului și clienților lui;
– modelarea susținută a localului pentru a fi atrăgător clienților;
– personalul să fie unul competent și dedicat meseriei/domeniului în care activează;
– modelarea personalului angajat, pentru a răspunde standardelor impuse de clinți;
– atragerea a cât mai mulți clienți și fidelizarea lor;
– lansarea unor produse mai bune și mai ieftine decât ale concurenței.

Iată, eu am enumerat șapte posibile provocări pe care le poți întâmpina când ai un restaurant. Acum e rândul vostru!

Să realizăm un Top 5 provocări pe care le întâmpini când ai un restaurant! Fie alegeți din cele 7 sugerate de mine și le poziționați într-o poziție în funcție de importanța pe care le-o atribuiți, fie puteți să veniți și voi cu alte posibile provocări.

UPDATE:

Analizând comentariile lăsate de voi la finalul articolului, am reușit să realizez Topul 5 ce am fost provocată să-l întocmesc. Astfel, conform majorității opțiunilor voastre, în ordine descrescătoare a numărului lor, Top 5 provocări pe carele întâmpini când ai un restaurant arată așa:

1. lansarea unor produse mai bune și mai ieftine decât ale concurenței,

2. personalul să fie unul competent și dedicat meseriei/domeniului în care activează;

3. atragerea a cât mai mulți clienți și fidelizarea lor;

4. modelarea susținută a localului pentru a fi atrăgător clienților;

5. renunțarea la timpul liber și dedicarea acestuia numai restaurantului și clienților lui.

Mulțumesc tuturor acelora care au răspuns apelului meu. Numai bine!

Share

Zâmbește cu Cris Smile!

Share

logo-cris-smile

Vizita în cabinetul stomatologic era imperios necesară… Un implant dentar, detartrare și totul ar fi fost de vis…

Îmi doream ca în ziua marelui eveniment să fiu strălucitoare, să-mi etalez rochița albă de mireasă, îmbrățișată și scăldată în privirile lumii, ale fericirii mele ce voiam să o trăiesc din plin! Stabilisem cu un an înainte data nunții  și simțeam că fiecare zi ce trecea și mă apropia din ce în ce mai vertiginos de momentele unice când voi fi mireasa alesului meu, mă copleșesc. Aveam totul pus la punct, încă dinainte să știu precis ziua evenimentului eu pusesem ochii pe modelul de rochie diafană ce îmi va ține în frâul ei simțămintele ce știam că nu le voi mai trăi vreodată. E unic momentul când simți că ești frumoasa mireasă a bărbatului alături de care îți vei petrece zilele hărăzite.
Cu toate că eram pregătită cu tot ce mi-ar fi folosit, material, să-mi facă nunta cea mai frumoasă, mi se strângea inima când mă priveam în oglindă în rochia albă ce o probam măcar la trei zile, fără gând la superstiții neargumentate. Îmi lipsea ceva ca să strălucesc în ea, să reflect cu adevărat lumină vie de fericire. De mică am avut un of și regretam că nu-l putusem înlătura din viața mea, îmi devenise un complex ce-l resimțeam acut ca fiind unul de inferioritate în fața acelora pe care natura i-a înzestrat cu… dinți frumoși. Pălea și bucurie, și emoție pozitivă la gândul zilei nunții, când mă imaginam iar chircindu-mă în fața îndoielii frumuseții mele, neputând niciodată să zâmbesc, să râd, să debordez de energie și entuziasm în fața unor evenimente fericite din viața mea. De câte ori nu mi-am plâns de milă, deși inima-mi se bucura de reușite importante, precum absolvirea liceului, admiterea la o specializare a unei facultăți de prestigiu, angajarea într-o funcție importantă cu un dram de efort și noroc, când zâmbetu-mi forțat a rămâne cât mai mic, să nu descopere altora defectul meu, mă oprea cu desăvârșire de a arăta lumii întregi că pot și eu să sclipesc?
Nunta a fost aceea care mi-a schimbat destinul de două ori. O nouă viață am început în familia proaspăt întemeiată, dar tot nunta, cu apropierea ei ce mă copleșea de gânduri și trăiri contradictorii, a fost aceea care mi-a hotărât schimbarea. Mi-am spus că voi fi alta, fără a mă lăsa împiedicată să-mi manifest fericirea de defectul ce nu l-am vrut nicicând. Și m-am documentat. Am descoperit că există oameni specializați să-mi ofere zâmbetul pe care mi-l doream cu ardoare.
Clinica Stomatologică Cris Smile este aceea la ai cărei medici stomatologi am apelat, pentru a fi sigură de calitatea lucrului, a muncii bine făcute. M-am lăsat convinsă de experiența prietenei mele bune, confidenta și atoateștiitoarea frământărilor mele lăuntrice, care prin exemplul personal, etalându-și dantura fără cusur, m-a programat pentru consultul în cabinetul stomatologic, consult căruia i-au mai urmat câteva necesare pentru implantul dentar pe care medicul l-a considerat, alături de mine, cel mai nimerit să-mi dea zâmbet sincer. Serviciul de cosmetică dentară, prin curățarea profesională a dinților, a venit să încununeze cu succes dorința-mi îndeplinită acum de a avea zâmbetul care să reprezinte cu adevărat satisfacția sufletească ce altădată o țineam numai pentru mine.
Cris Smile mi-a oferit zâmbetul de fericire. Nunta m-a găsit mai voioasă ca nicicând. Am zâmbit sincer noului drum ce mi s-a deschis larg, vieții pline de promisiuni ce-și așteaptă rând pe rând îndeplinirea. Oferiți zâmbete și veți primi fericire!

Share

Tocmai.ro te ajută

Share

Când eram eu mai micuță, la bunici copilărind,
Cât era ziua de lungă, petreceam printre stupini.
Ce-mi plăcea de bunul meu, el nu mă gonea de fel,
Îi plăcea să-și vadă fata cum cu mască și costum
Stă alături să învețe taine pentru-apicultori.
N-a fost toamnă, primăvară să nu fiu și eu prezentă
La lucrări pentru albine, să le fac cuib de poveste.
Și-uite-așa am învățat tot de-albine poți să ști,
M-a atras zootehnia, de-aia urmai biologia.
Stupina bunicului s-a mărit în timp, din pui,
Devenind mândrețe mare, douăzeci de stupi acum.

Văzând bunul pasiune la nepoata cea mai mică
Îmi dă mie în primire stupi, unelte cu familii.
E bătrân, nu se descurcă, vede bine că el lasă
Unor mâini bine școlite chiar de el cu dibăcie.
Și se bucură cu mine, că le știe toate bine.
Mai ajută ici-colo, că nepoata-i inginer,
Ea serviciul nu îl lasă, nici pe stupi, și-i îngrijește
Cu aceeași pasiune ce-o are din copilărie.

De-acum stupii sunt ai mei, nu e lucru de nimic,
Vreau să-i înmulțesc mai mult și să am eu șaptezeci.
Ce-mi veni deunăzi, c-aș putea obține eu
Prin program sectorial un buget mai consistent
Oferit doar prin proiect ce-l depun la agenție
Ce de fonduri UE trage, ca să scoată la lumină
Câte-un mic agricultor ce se vrea antreprenor.
Uite-așa că trag nădejde că dosarul va fi-n față
Și-n vreo trei ani cu putere, stupii mei în număr-or crește.
Dar ce hop, că îmi resping și dosar, și vagi speranțe,
Căci din numărul ce trebui, îmi lipsesc mie cinci stupi.
Pfff! Așa nu mă gândeam! Cinci stupi nu-i de ici, de colo
Trebui bani să completezi pân` la douăzeci și cinci
În registrul Apicultură, numărul ce se cuvine.
De familii nu-mi fac grijă, că le iau eu de la Nică,
Dar ce fac totuși cu stupii, că n-am bani ca să-i apropii?

Dar îmi vine o idee! Tocmai este de nădejde!
Îmi voi vinde de prin casă lucruri ce nu-mi folosesc
Și-uite-așa eu cu bănuții îmi voi cumpăra și stupii.
Trag nădejde că voi vinde și blu-ray, și esspresor,
Ca să am de cheltuială pentru stupii care-n grabă
Îmi vor completa dosarul ce v-aduce reușită.
Ce surpriză să obțin eu chiar patru sute cinci
Lei, nu euro, de unde? Dar sunt buni, că făr` de tihnă
Am achiziționat tot din Tocmai ce-mi lipsea:
Patru stupi c-un milion, unul mi l-a dat Ion.
Ba mi-a mai rămas… cinci lei, ce-i voi pune la ciorap;
E mare birocrația toată, toată-n România
Și până dosaru-i gata, nu știu ce s-o mai ivi.

Dar un lucru știu eu bine, c-am stupină pe măsură
Și-oi avea și bănișori când beneficiar voi fi.
Fondurile-europene vor lucra și pentru mine
Tot cum Tocmai m-a ajutat să-mi deschid afacerea.

Share

Termopan cu liniște și confort

Share

Din primăvara acestui an au casa lor. S-au bucurat mult că eforturile lor din ultimii ani prind contur material prin casa la care au visat încă de acum cinci ani, când s-au căsătorit. Au locuit la părinții lui. Nu prea mulțumitori pentru ea, mai ales, colocatarii care i-au găzduit până anul acesta… Dar n-au avut încotro. Acum sunt bucuroși că au căminul lor și nimeni și nimic nu le mai deranjează liniștea conjugală.

Ar fi preferat, nu-i vorbă, un apartament situat la un etaj intermediar, dar a trebuit să se mulțumească cu unul mai ieftin, la ultimul etaj, 10. Dar nu-i bai, atâta timp cât vecinii sunt unii de treabă, liftul a fost înlocuit cu unul nou și performant chiar cu o lună înainte să se mute ei, iar dulcea casă e numai a lor. Au avut mult de lucru până decorul apartamentului le-a fost pe plac. Recondiționarea interiorului casei i-a mulțumit în cele din urmă: zugrăvit, schimbare a parchetului învechit, a gresiei și a faianței din bucătărie și din baie și totul este ca nou.

Întâmplarea a făcut ca la scurt timp după marea renovare să se înceapă construcția unui bloc de locuințe chiar în vecinătatea noului lor cămin. O situație incomodă pentru toată lumea. În timpul zilei petreceau la serviciu, ba încă rămâneau și peste program, căci știau că-i mai relaxant la muncă decât în zarva de pickamer pus pe treabă și el. Apoi luau calea obârșiilor, la ai lui, unde poposeau până târziu, când știau precis că muncitorii și-au adunat catrafusele și dau în sfârșit pace vecinilor lor de serviciu.

Culmea e că nimeni nu a depus plângere. Și cum să se găsească tocmai ei, noii veniți ai cartierului să facă sesizări care să le liniștească traiul în zgomotul casei ce au cumpărat-o pentru a-și găsi liniștea? Tot blocul lor are termopane, ei nu. Când au ales să cumpere apartamentul s-au bucurat tare că nu vor fi nevoiți să înlocuiască tâmplăria, aceea care au găsit-o fiind una din lemn și relativ nouă. Și toată vara au suportat fără crâcnire petrecerea timpului zilei-lumină oriunde, dar nu acasă, numai să nu trebuiască să facă schimbarea ce simțeau că se impunea a o face, pentru a-și găsi liniștea. Câți nu i-or fi sfătuit să cumpere ferestre și uși cu geam termopan, să scape odată pentru totdeauna de problema arzătoare a zgomotului deranjant peste măsură? Dar le-a spus dirigintele de șantier că în toamnă vor trece la folosirea altor unelte, unele silențioase, care nu vor mai da dureri de cap locatarilor. Mai puteau suporta o lună!

A venit și toamna. Liniște și pace în cartier. Așadar, n-a mințit dirigintele. Ce bine! Uite cum au economisit ei bănuți frumoși pe care i-ar fi dat degeaba pe ferestre și uși din termopan, numai pentru confortul lor fonic. „Era și timpul să ne bucurăm cum trebuie de casa noastră!”, spun de câte ori se ivește amintirea urâtă a verii trecute.

E din ce în ce mai frig afară. Cu toată căldura ce se revarsă din caloriferele încinse, răcoarea domnește în toată casa. Iar factura umflată peste măsură nu este deloc proporțională cu confortul termic ce ar fi trebuit să-l resimtă. Au pus perne la geamuri, dar degeaba, frigul intră, căldura iese. De-ar fi ascultat de unul și de altul astă-vară… S-au zgârcit la gândul de a avea ferestre noi. Și-acum plătesc facturi colosale. Degeaba…

Au apelat la Plus Confort pentru a-și pune ferestre și uși din termopan la apartament. Acum pot spune cu mâna pe inimă că au făcut alegerea cea mai bună când au ales apartamentul lor. Geamul le-a adus, în sfârșit, liniște în casă.

tamplariePVC_1a

 

Share

Mărturisirile unui bebeluș

Share

Mă cheamă Mihnea și am opt luni. Încă nu știu să vorbesc folosind cuvinte cum fac oamenii mari, dar știu bine să transmit ce vreau. Mama zice că am personalitate. Gânguresc și arunc o privirea asupra obiectelor ce mă atrag și nici una, nici două, mama execută comanda mea. Să vezi mișcare în jurul meu când încep să plâng din toți rărunchii! Am văzut eu slăbiciunea lor!… De curând mama îmi dă voie să stau singur-singurel în șezut. Atâta grijă din partea mamei! Parcă n-ar ști că încă de acum două luni mușchii îți sunt suficienți de puternici ca să-mi susțină greutatea corpului… Dar așa e mama. Mă iubește ca pe ochii ei din cap (așa îmi spune deseori!) și nu o condamn. Doar sunt o drăgălășenie de bebeluș!

Ce bine este în brațele mamei! Aș sta cât e ziulica de lungă lipit de pieptul ei. Când mă așează în pătuțul meu, știu ce am de făcut: profit de slăbiciunea lor, a părinților mei, legată de plânsetele mele. Recunosc, uite, mă mai prefac, dar ce să fac? Înțelegeți-mi vârsta! Toți ați fost la fel la opt luni, dar nu vă mai aduceți voi aminte. Mama era centrul universului vostru. Abia în ultimul timp, să fie vreo lună de când îmi mai găsesc și eu o preocupare în afara brațelor mamei. Îmi plăcea când mă așeza frumos în căruț și mă plimba prin parc. Ce plăcere să privesc în juru-mi! Mai apărea în decor câte-o față necunoscută, dar mă schimonoseam un pic și-mi dădea iute pace. Toate bune și frumoase la plimbare. Continuarea

Share